Dragă Iuliana Marciuc,

 S-o supăra Enache sau nu, dar îţi declar aici negru pe alb că te iubesc de mor. Pentru o calitate pe care nu, ţi-o ştiam deşi ne cunoaştem de ceva vreme… te iubesc Iuliana, asta numai pentru felul minunat, feminist în care conduci, parchezi evoluezi auto-moto…

De fapt, dragostea mea izvorăşte din faptul că-mi confirmi cu brio teoria mea misogină că femeia la volan e ca un câine turbat scăpat pe stradă. Ucide, omoară, transmite boala fără discernământ.

Aflu că şi Loredana e tot aici, ştiam că şi Sensuala e crimă şi pârnaie... "Femeia la volan" ca noţiune, entitate şi realitate este cea mai mare calamitate a existenţei umane. Aş forţa uşooor nota afirmând că asta dăinuie de când a apărut femeia... nu maşina! Deci apripric.

Dinainte de orice istorie şi exprienţă, femeia la volan ţine de letal de cod penal de "cremenal". O spune un om care are ani grei "de temniţă" la volan. Să-ţi dau cel mai recent exemplu.

Pe zăpezile din 2012, după ce mi-am curăţat locul de parcare cotizând unor voluntari bruneţi bani buni, m-am trezit, zic soro, cu locul ocupat. Locul meu. De ani de zile. Plătit la primărie. Marcat.

Cu acte-n regulă. Apropo de regulă, curat viol. De proprietate. Proprietate privată. Şi nu o zi: trei! Cine era? O muiere! Că doamnă să-i zic nu pot! De la scara vecină. Adică, ea nu ştia că ăla e locul cuiva. Îngrijit. Deszăpezit. Plătit.

Normal că am blocat-o. Că i-am pus ghena de gunoi plină pe capotă: cu cartoane, peturi, foi de praz, ambalaje de plastic şi de tetrapackuri de lactate. Mârlan, eu, nu?! Abia a priceput apropoul. În vreo trei zile.

E vezi, de-aia te iubesc eu! Eşti întruchiparea nonşalanţei feminine, a ingenuităţii, delicateţii. La volan. Tu, voi, specia asta de şoferiţe, chiar nu înţelegeţi că vă pierdeţi toate atributele adamice de Eve ?... Vi se duc dracu graţia, frumuseţea, gingăşia la volan. Vă căpcăunizaţi. Monstrificaţi.

Fie că mergeţi în trafic, fie că parcaţi. Dar, tot ce faceţi este indignant pentru un bărbat şofer. Ori o faceţi dinadins. Să vă iubim noi mai mult. Nţţţţţţţ, nu vă iese! Mai bine la cratiţă, sunteţi mai agreabile acolo. Şi, vă este şi mai lesne să ne omorâţi cu eleganţă.

Dacă i se oferă doar o alternativă, orice mascul e fericit să moară otrăvit. Dar nu călcat.

George Stanca, pamflet