Dragă Loredana,
Mai toţi am mâncat covrigi cu pâine. Asta mi se pare banal în recentele tale destăinuiri. Confesiunea ta seamănă cu bancul ăla cu Iţik, care a făcut avere vânzând covrigi până ce i-a murit un unchi miliardar din America...
Şi eu am făcut foamea în liceu, fiindcă seara după cursuri - am învăţat numai după-amiaza - trebuia să merg în sala de lupte, la antrenament, cu burta goală. Nu e o idee bună a ne plânge de trecut, e uzată. Mă mai vedeam, ehe acum 14-15 ani, cu prietena mea Dida, care-mi spunea nostalgic, ca între noi, miliardarii, ”mai ţii minte când eram noi săraci?” Păi, eu nici acuma...
Ce puteai tu să spui din juneţea ta, era ce voce aveai şi cum uimeai lumea cu ea. Şi ce talent ţi-au dat părinţii şi cum ai muncit tu să-l desăvârşeşti. Căci unii, raportându-se la vârsta ta de acum, - eşti şi mama unei fetiţe de 18 ani – îţi reproşează că te-mbraci cam prea sexy şi-ţi cam arăţi picioarele alea superbe... Iar eu îi înjur dezaprobator şi–mi spun că eu unul nu te-am ştiut niciodată decât cu fustiţe mini, şi că oricât de mamă ai fi, mie tot pe Lore din anii ‘80 mi-o evoci. Fetiţa aia sexy şi supertalentată care – iată, că asta ai spus-o - îl impresiona pe un om tobă de muzică, bietul şi regretatul Adrian Enescu, pe care a-l numi doar ”compozitor” e puţin spus. Şi sub ce auspicii ai rupt ţara cu ”Bună seara, iubito”? Căci el şi ”Gara mică” al lui Mitică sunt cele mai ucigătoare şlagăre româneşti pop... O leneşă de erai puteai şi acum să trăieşti de pe urma lui... Dar tu eşti harnică, ambiţioasă, băgăcioasă, luptăcioasă şi nu ierţi nimic din ce e demn de succes .Te-ai adaptat, ai cântat populare, lăutăreşti, tot ce e cremă în muzici – n-am zis ”muzică” ! – tot ce e consumabil. Nu te-ai lăsat şi bine ai făcut. De la lăutăreşti, Maria Tănase, la Moga – cântece mega compuse de Moga... Ce m-a enervat e că lăutarii din Agurida au pălării. Confundate ca stil cu ei. Nu mai pot purta o pălărie şi mi se spune că semăn cu lăutarii tăi. S-a uitat de boierii interbelici, PP Carp, Maniu, Brătienii... Ai bulversat şi istoria pălăriei la români...
Altfel, mă bucur că ai scos o carte. Alt eveniment inedit. Nu mă supăr că nu m-ai invitat, cum şi la recitalurile decembriste, e treabă de impresar. Să ai vânzare bună la carte, că succes ai implicit la purtător. Ca TVA, inclusă...