Dragă Loredana Groza,

Te admir de o viață, aș putea spune că am crescut cu tine.Deși am prins-o și pe Gigi Marga. Am admirat zeci de evoluții de-ale tale. Da, ești mereu la zi, cu tot ce este nou în actul scenic, cu înnoirile revoluționare ale lui Michael Jackson sau ale Madonnei.

Aș extrage de aici, poate, unele exagerări: mângâierea ritmică a organelor sexuale, manifestă și explicită la primul; „futaiurile" pe la spate trase bărbaților, ale ultimei.

Dar și aici, la gesturile ei, acțiunea - grotescă și ascenică după gustul meu - era justificată, fiindcă ea simboliza emanciparea femeii, eliberarea ei de sub exploatarea sexuală masculină.

Teme americane de marketing cultural, postmodernist, explicate dacă ai timp să citești, de Douglas Kellner în "Media Culture: Cultural Studies, Identity and Politics Between the Modern and the Postmodern", London: Routledge,1995.

Cer scuze că-ți dau bibliografie într-un taboid, dar nu ai nivelul adulatului, și de unii colegi, Costi Ioniță doctorul cu handicap de cultură. Caută și citește-o, e și tradusă, conține studii întregi despre Madonna ta.

Spun "a ta" fiindcă sunt sigur ea te-a inspirat în ultimele evoluții. Orice lucru are cel puțin două componente: justificarea și contextul. Nu văd justificarea ta la ultimul tău gest, de scandal: acela al mimării sexului oral pe scenă?

Dacă aveai o piesă dedicată politicienilor , mai pricepeam. Contextul: ești în România, țară a tuturor prejudecăților; aici baba Safta de la tine de pe plaiurile Tarcăului, nu făcea cu bădia al ei sex oral, ia întreabă-ți bunica, dacă mai trăiește.

Fie, faptul că suntem într-o țară ce se vrea modernă, cutumele creștine, feudale nu au dispărut, suntem încă o nație sănătoasă, revendicată din Miorița, nu te lua după excepții.

M-a întristat sincer recidiva ta, poate mai mult decât acel videoclip, făcut de Țeavă pe vremuri, în care tot "madonniană", mimai, sugerai o relație lesbi.

Lori, nu mai ai 20 de ani, ești mamă; Lori, dacă ai ajuns la gesturi disperate, căci asta e automuia pe care ți-ai tras-o pe scenă, mai bine retrage-te!

Fă-te actriță, du-te la Caramitru, ai posibilități. Repet, disperarea ta scenică mă anchietează: să n-ajungi ca Mădălina!

George Stanca