Dragă Marina Voica,
Textul era cam aşa: "Pe aripa Vântului /Să zboare gândul meu/ Ca să-ţi spună iar noapte bună /La tine e gândul meu"... . Era moda filmelor muzicale gen "Celito Lindo" cu Rosita Quintana şi Luis Aguilar sau revoluţionari mexicani etc. Pot crede că a fost debutul tău TV şi al Margaretei, dacă nu mă înşel. Pe atunci, ca şi acum, aveau un accent rusesc puternic, cu acel "l" palatal de care greu se scapă. Nu mai ştiu cu cine te căsătorisei şi te-a adus aici din URSS, cert e că era un bărbat bine cu care te-am văzut, tot în liceu, la ştrandul "Băneasa CFR", acolo lângă biserică.
Mi-a plăcut atunci corpul tău armonios, ţin minte, cu şolduri de damigeană. Apoi, am legat despărţirea de primul tău soţ de un şlagăr trist pe care-l cântai cu accentu-ţi inconfundabil: "Se nu nie desperţim/Şi viaţă ta/Să legi di-a mia/Un vis frumos treim/ O, remâi nu plieca..." Şi, a apărut Viorel, doctorul , în viaţa ta şi ai reînflorit, apoi ai fugit cu el în Germania, apoi te-ai întors şi el a murit; asta m-a făcut să-ţi scriu azi: ai vrut să te sinucizi - căci "suicidul MM" e la zi.
După moartea lui, însă, totul pare incredibil; căci apoi tu te-ai aruncat în tumultul vieţii. Îmi amintesc uimirea mea când mi s-a confirmat că aveai ca iubit pe mult-prea-tânărul Laurenţiu Cazan. Aveam un obicei, acela de a-ţi urmări, număra iubiţii. Dar nu m-am mirat niciodată. Căci farmecul tău ruso-hispanic - ce melanj ciudat la vremea aia! - a fost, cred, cel mai longeviv din showbiz şi din monden. Pe urmele tale calcă acele dive longevive: Budi, Săvuică, Răduleasca, Luciu. Dar nu cred că vreuna te va ajunge sau întrece.
Singurul lucru ciudat pentru mine a rămas - şi misterios ! - relaţia ta, dacă a fost una, cu escrocul naţional care se dădea "prinţul Raţiu", un fomfleu de presă, gen EVZ Cristoiu, care a sfidat imbecilitatea "duodenelor" valahe (aşa numesc eu prostimea), ca şi găina ce născu puii vii. Şi cu toate aceste lucruri pentru care poţi stârni invidia, ai fost pe punctul de a te sinucide. Incredibil! Dând în urmă filele vieţii, ai fost tare pe la noi. Ca Ecaterina "doi" !
George Stanca