Dragă Mihai Găinuşă,
Treci prin momente grele. Şi-o spune un fidel ascultător, telespectator critic dar nu fanatic. Dacă după accidentul lui Şerban ciorba a mai fost dreasă, răsfiartă, dată-n foc, s-a tras nepermis de tare de emisiune.
Cu prezenţa lui fără replici, cu zâmbete şi ochiade. Acum, iată, ai rămas singur. Fără partenerul tradiţional. Cu care ne obişnuisem. Nici cu bebeluşa nu a fost o soluţie.
Dar (sau deşi) era o prezenţă agreabilă. Oricum, nu era un spirit, un satâr verbal şi ideatic, nu era acidul acela, agresiv, iar nu destructiv, cum ar fi fost însuşi Huidu. De aici încolo, fără el, va fi greu. Poate imposibil. Întreprinderea "Cârcotaşii" a dat faliment. Scapă cine poate. Dar, asta e viaţa.
Mă uit, de pildă, cu mult regret la fetele de la Andrè care topiseră toate reţetele de succes în muzica pop. Mă uit, ca să vin pe strada ta, şi la cazul Teo, al doamnei deputat PDL Trandafir, care şi-a batjocorit destinul într-un hal s-o baţi un an cu nuieluţe pe bucuţe, crezând ea că destinul e ca zodiacul: un dat fix. Nu mai vorbesc de agresatul Florin Călinescu.
Iată o idee: fă cuplu cu Teo! Deşi e uşor pleonastic. Ambii aveţi acelaşi tip de umor penetrant; tu nu prea suporţi maneliştii, tu nu ştii să faci şpagat. Aici, la voi, la "Cârco", Şerban era cu execuţia, cu comicăriile, cu PR-ul artistic. Vă completaţi bine: ca Yin şi Yang, ca emisferele din Magdeburg.
Umor indestructibil, satiră, comic popular, nu vulgar, spontaneitate, acuitate. Nu ştiu cum vei putea de unul singur. Fiindcă, la fel ca-n cuplul Ilf şi Petrov din literatură, nu ştiu cât poţi duce de unul singur. Greu de spus.
Dar, e ca şi cum ar fi Stan fără Bran, Băse fără Boc, tuse fără junghi, "Realitatea" fără Tatulici, Jiji fără televiziuni, puşcăriile fără arbitri.
Va fi greu. Te deplâng, dar nu disper. Poţi cârcoti liniştit cu umorul tău nativ, ai mai fost singur pe radio. Iar acum ai o notorietate şi o autoritate clare. Nu mai eşti anonim ca pe vremea lui Călinescu.
Mişu, dă-mi voie să pocnesc din degete, să trag o înjurătură şi să exclam, dară: "sic transit..."!, "o tempora, o mori"!, "ou sont les neiges d'antan?" şi alte cimilituri din dicţionarul de maxime şi cugetări. Pe scurt, ce a fost, a fost. S-a dus. Regrete eterne! Ratingul de la groapă nu se mai întoarce!
George Stanca, pamflet