Dragă Mircea Lucescu,

Ai bani mulţi, mulţi câştigaţi prin munca TA; strânşi din Italia, Turcia, Ucraina, nu furaţi din avutul ţării ca alţi compatri-hoţi.

Ai avut dintotdeauna tact, ştiinţă, calm şi înţelepciune. Sunt bucuros că o perioadă, cât ai fost pe la Rapid, ţi-am fost prin preajmă, ţi-am ascultat poveştile tinereţii, fie ea dinamovistă, dar vremelnic erai giuleştean.

Îţi ştiu şi obsesia cu „ghinionistul Lucescu" la care te rog să renunţi. Un ghinionist nu arată ca tine. Şi, mai ai o hibă, frână la un profesionist adevărat: boala, inima. Ai mare grijă, căci iată, profesional, cum ai lipsit tu de pe bancă, îmi pare rău să-ţi amintesc - echipa ta a pierdut.

Dar, tu ai supravieţuit. Îţi spun asta, fiindcă te ştiu, ambiţia ta, dorinţa ta de a învinge sunt în sânge. E bine ca de data asta să cedezi, să te gândeşti şi la tine. Ştiu că nu o mai faci de mult pentru bani; îi ai, dar cred că trebuie: să-ţi iei medicamentele la timp, să te plimbi cu nepoţii, sau chiar strănepoţii!, prin Herăstrău sau la Desenzano, pe mal la Lago di Garda, să-ţi scrii memoriile.

Ştiu că e ca şi cum mi-ai spune mie să mă las de scris, dar e timpul, Luce! Ce să-ţi mai doreşti tu, personal, de la viaţă, când ţi-a dat aproape tot, decât să vezi şi tu lumea, ca turist? Iată o idee: „Lucescu, Bolşoi Turist!"!, să te bucuri şi tu de ceea ce a lăsat Domnul pe pământ: frumuseţi, minuni, nu numai de stresul unei finale or tensiunea unui meci decisiv şi alte nenorociri care stau pitulate, pândesc prin cutele vieţii.

Termină treaba la Doneţk, mai ia tot ce se poate lua; fii şi ambasadorul nostru acolo, căci relaţiile cu ucrainenii nu-s normale pentru doi vecini asupriţi cândva de URSS, convinge-i să ne lase Delta-n pace... apoi, relaxează-te Luce!

Du-te să vezi cerul Apusenilor toamna, du-te să vezi Niagara fără apăsarea meciului de mâine, plimbă-te prin codrii Prislopului până nu-i taie ăştia de tot. Relaxează-te, Luce! Viaţa e scurtă. Uite, tu abia ai 65 de ani!

George Stanca (pamflet)