Dragă Monica Iagăr,

Interesante ultimele tale ieşiri în public. Pentru că tu însăţi eşti nu numai o femeie interesantă, frumoasă, înaltă, ci şi un caz pe cât de… înalt p-atăt de interesant. Eşti tipul de femeie aparent, statistic și cazuistic fără noroc; părăsită în floarea vârstei biologice şi casnice de un bărbat ingrat.

Dar asta e treaba lui, este egoismul lui, este patul pe care şi-l aşterne singur să doarmă pentru restul vieţii. Deci nu este de blamat... La urma-urmei când "te calcă trenul" pentru o femeie, ca pe el, parcă e mai cinstit să o spui, direct, dureros, cu duritate, să o mărturiseşti, să o înfăptuieşti chiar, decât să minţi, să trădezi, să te bălăceşti în balta stătută a neadevărurilor.

Din acest punct de vedere, oricât te-ar durea ca mamă şi "iubită părăsită" e mai sănătos , mai moral - repet fie dacă e şi mai dureros - să procedezi cum a făcut Cosmin.

Mai bine aşa decât să fi dus o viaţă duplicitară.... Treaba ta este că trebuie să creşti copiii. Şi, văd că o faci. Cu brio. Ne-am mai întâlnit la diverse petreceri mondene, rare la care mai vin şi eu, şi mi-a plăcut optimismul tău nedisimulat, rezistenţa ta la singurătate. Ba, nu ştiu cum, parcă-l aveai pe noul iubit mereu prin preajmă se simţea prezenţa lui, dar îl ţineai la secret. Fiindcă iradiai o energie sinceră în jur... Poate dă Pronia să "te lovească" şi pe tine "tancul " unei iubri pătimaşe!

Oricum, se cunoaşte că ai fost o mare sportivă, căci poate altfel, nu rezistai solitudinii acesteia post-casnice. Aşa, eşti plină de viaţă şi de un optimism contagios, lucru pe care, probabil, îl transmiţi şi copiilor pe care îi creşti, nu numai oamenilor din jur. Mai mult, acum observ la tine preocupări simptomatice, nu musai pregătirii unei femei pentru a îmbătrâni implacabil, ci vai!, pentru a iubi! Pentru a te face frumoasă, senzuală, atrăgătoare, futeşă... Anume pentru "Cineva-ul" tău.

Pe care îl ţii secret şi poate că bine faci. Preocupările tale recente de înfrumuseţare, "întinerire", te dau de gol, dar nu te fac de ruşine Monica. Vezi-ţi de treburi, dă-i înainte şi dacă poţi iubeşte cât poţi! Şi 48 din 24 de ore.... Nimic nu este mai frumos şi mai înălţător pe lumea asta de căcat. S-o ştii de la mine...

George Stanca, pamflet