Dragă Nicolae Guţă
Se ştie! Nu-mi plac manelele. Deloc. Chiar mă irită. Punct. Nu-i sfidez pe cei care le agreează; îmi iau doar mici precauţii. Manelele sunt pe lângă curmale, portocale, lâmâi, banane tot ce a proliferat Orientul în comerţul marino-dunărean din produsele străine nouă.
Pot fi digerabile. Extatice chiar la gust. Deşi au crescut în alte ţări. Cu care cultura şi spiritul tomânesc nu au nimic, genetic vorbind.
Cine n-o gusta manele, să n-aibă parte de ele!, aş zice. Nu discut acum estetica lor, dar nu au nici o legătură cu, fie şi cel mai vechi spirit românesc, moldo-vlah. Vei invoca manelele lui Anton Pann.
Tot de import oriental sunt. Exotisme. Plac ca portocalele. Corect? Hai să jucăm în Ferentari fotbal printre portocali. Nu-i găseşti! Exotisme, coloniale, import! Vei zice de blugi. Tot import! Da, dar sunt pragmatici, de aia au câştigat lumea.
Ia pune tu blugii când străbaţi un deşert, să vezi ce dor îţi e de fluturarea şalvarilor. Teoretizăm. Ai fost introdus, este indubitabil, într-un top francez. La "exotici". Un succes personal. Felicitări.
Poate fi un triumf al României/românesc? E al unui cetăţean român. Dar, eu nu-l consider "românesc" atâta timp cât nu admit spiritul manelist asimilat în esenţa spiritului românesc al fiinţei. Sunt clar, nu? Cum să plângă un rapidist înfrângerea Stelei la Napoli?
Ca român, sigur a regretat. Dar o secundă. Apoi, a redevenit giuleştean, sau dinamovist, timişoarean, clujean din Gruia. Aşa e aluatul lumii; oricât ar încerca ăştia cu europenizarea, ăia cu globalizarea să-l schimbe, să-l amestece, egalizeze, nu-i va ieşi.
Se impune doar Toleranţa. Şi eu, unul, tolerez manelele. Cât nu mă deranjază, agresează. Căci, le consider o formă de subcultură. Exotică, repet! Sunt băiat crescut în mahala în respectul ţiganilor. Mi-am bucurat spiritul de copil şi cu "produse ţigăneşti clasice".
Ştiu să joc o tarapana, şi mi-a plăcut să ascult suntelele scoase de Budală, Ilie Udilă, Toni Iordache, Fărămiţă, Tudor Pană, Fănică Luca, fraţii Ciuciu, Budişteanu, fraţii Predescu, instrumentişti; şi de gurişti ca genialul, unicul Dona-Siminică, Romica, Gabi, Măriuca Matache. Totul dispreţuit azi de ţigani.
Pricepi?, Guţă tată, eu nu am nici o şansă cu maneaua. Aşa că, pentru succesul de la Paris, notre respect! Atât!
George Stanca (pamflet)