Dragă Nicoleta Beca – Zamfir,

Pe vremea comunismului, defectele tale te aduceau la vot de blam cu avertisment, to’arășea. … ”cumul de funcții!”. Era al dracului de grav, to’arășea! Eu, un mai vechi prieten al lui Gheorghe și al familiei voastre, nu m-am prins, nu te-am văzut. Ceea ce denotă că tot din avion se vede mai bine. Dar mi-au relevat niște colegi, prezenți la Buzău, chestiunea. La Benoniada ’80, cum am numit-o eu…

Ești, cum ziceam, la ”cumul de funcții”, un soi de infracțiune de partid pe vremuri. Ți-ai asumat, ai luat prea multe sarcini! Ba ești bodyguardul lui Gheorghe, medicul, farmacistul, garderobierul, censorul de sănătate, sfatul medicului…, furnizorul de idei, ghidul turistic, șofer… când ai carnet, designer, frizer, și parcă era să uit… soția sa, nu? Vai, și solistă de muzică populară…Vezi lucrurile mari pălesc în fața nenumăratelor tale îndeletniciri profesate în jurul unui geniu. Al unui Uriaș… Și aici nu e loc de glume, căci serios vorbind, tu dai, treci, ai trecut, o mare probă de devotament. Iubire. Tandrețe maximă… Ți-o spune un vechi prieten, Zamfir nu a avut de când îl știu eu - și-i sunt aproape din anii ‘70 - starea sufletească de acum…

Ești un mănunchi de energie. Practic un factotum. Cred că ai o solidaritate discretă cu soțul tău, un soi de contract nescris ca să consumați concomitent aceeași cantitate de energie - 1000 de wați per ocazie… - în timpul unul spectacol Zamfir. El pe scenă, tu în culise. Suflă el în nai de se-nroșește, tu tremuri lângă scenă. Plânge el, plângi și tu. Îi ții pumnii lui ”Uriașu” - c-așa îi zici tu - te agiți, dai din coate, vociferezi! Uneori el exagerează cântând, zăbovind pe scenă, iar tu te agiți, circuli pe sub scenă, prin față, prin spate doar-doar te-o zări, dai din mâini, țipi, dar nu te auzi, faaaaci la semneee pââână te vede: Gata, Uriașule! 

Nicoleta, ești un spectacol în sine. Paralel cu Maestrul. Eu aș pune o cameră-n plus când cântă Zamfir. Care să te urmărească, monitorizeze, pe tine. Dar nu merge mereu. Imaginează-ți că la ”Doina de jale”, piesă tragică, gravă, ce comedie ar ieși dacă ar vedea lumea ce faci tu în culise când soțul tău jelește… Și aici e chiar vorba de o capodoperă cu dimensiuni universale… nu încape glumă. Stop. Renunțăm la idee. Vezi de restul că-i sănătos…