Dragă Oana Sârbu,
Căci, pe noi ne domină materia, senzualul total: setea de frumos, artele, rafinamentele culinare, cromatice, papilo-gustative, sexuale. Preaplinul.
Am vrea să îngurgităm, mirosim, privim, ascultăm, pipăim, muşcăm din tot frumosul lumii acesteia.
Sincer să fiu, l-am cam compătimit pe "ex-ul" tău, Virgil, ins devotat, înamorat forever, pe care nu aveai tu cum să nu-l devori până la fine - precum insecta numită „călugăriţă" care-şi consumă fizic masculul în timpul actului - şi care nu avea cum să priceapă un temperament impetuos de Taur.
S-a zvonit că ai avut o aventură cu un politician de frunte, precum s-a văzut ulterior, degustător de femei brunete, focoase; la Braşov, la Cerbul de Aur, cu ani în urmă, te cuplase lumea cu un doctor român din America; dar, cum poate să scape un Taur de astfel de acuze, reale sau nu, cu temperamentul său?
Era şi problema mea, să ştii. Apoi, mai e şi capacitatea de a dărui cu savoare, de a fi generos.
Acum îţi reverşi preaplinul generozităţii ca mămică şi văd că-ţi promovezi cu ardoare şi tandreţe maximă îngeraşul, chiar dacă vecinul tău de viaţă, Robert, se pare, că nu e prea încântat.
Îmi mai amintesc şi metamorfoza ta când, lansând o casetă cu Evz //Gică Voicu, te-ai transformat pe loc într-o vedetă de Hollywood - nu aş spune că tu nu eşti vedetă, ferească Sfântul! - piele care în noi, prea bizantini, nu prea încăpem bine, în sistema de tip „Bodyguard", dar prin mimetismul Taurului, tu neică!, erai de acolo!
Oana n-am contestat nicicând talentul tău muzical, căci despre temperament am cam exagerat povestind, ci doar risipirea lui; nu te-ai concentrat ca alte soliste să-ţi lungeşti cariera, să ai apariţii inedite, ca Loredana, mereu şi mereu alta; dar, tu parcă ai dispărut într-o lehamite.
E lenea ancestrală a Taurului. Iar eu, Tăuriţa mea, cred că mai e loc la vremile astea retro-crizate. Te rog să-ţi revii!
George Stanca, pamflet