Dragă Radu Vâlcan,

Se vede că iubeşti. Că eşti îndrăgostit. Şi, ce e rău în asta?! Presa răutăcioasă, insinuantă, te ia „de fraier”.

Lasă lumea să vorbească! Atunci când eşti cum eşti tu acum, nu mai vezi, nu mai auzi. Uneori, starea asta de miserupism, absenteism, de plutire, de indiferenţă sensibilă, rămâne unică. Şi nu se poate nici explica, nici descrie, reproduce.

Că de-aia scriu poeţii, grămăticii şi scribălăii de două mii de ani despre ea şi nu se mai termină. Nu e ca „literatura dintre cele două războaie", limitată... Apoi Ea, iubirea, nu se poate măsura. N-are unităţi: te iubesc de zece ocale, ce-i aia? Orice iubire adevărată e unică. Irepetabilă.

Ireversibilă. Chiar dacă ai să mai iubeşti, poate, nici una din iubiri nu e asemănătoare cu cealaltă. Este mereu un ce. Un alt ce! Nu mai grăiesc despre ce-urile existenţiale. Concrete. Reale. „Ce" contează că fac eu cumpărăturile?

Că tot eu car sacoşele? Cum să o las pe Ea să care, pe bune? Dacă ar vedea lumea, cum dealtfel au şi văzut-o paparazzii, ce ar zice? Că sunt Necavaler. Necioplit. Neîndrăgostit sincer. Aşa, riscând să fii făcut „papagal", scalv arăţi că înainte de a fi îndrăgostit eşti un gentleman.

Şi, să fii „sclav al iubirii, nu e deloc ră. Apropo, eşti actor de meserie, ai văzut filmul „Sclava iubirii"? Cu Nichita Mihalkov şi - frumoasă era, domnule! - Elena Solovei? Vezi-l! Dar nu de unul singur. Cu iubita.

Nu la sală. În singurătate. Acasă. Cu tot confortul. Câtă duioşie! Câtă tandreţe! Câtă nostalgie! Mă rog, aici ruşii sunt tari de tot. Fii şi tu tare şi nu te lua după răutăţile înconjurătoare.

Fă-ţi lumea ta! A voastră. Protejeaz-o ca pe un pui pufos de colibri . Nu se ştie când vine ea, aia: Realitatea cinică, nesimţită, grobiană şi dărâmă totul, le fărâmă. Bucură-te Acum ! Savurează-ţi acadeaua iubirii.

Nimic nu este mai frumos, minunat, decât asta, Radu. Da, să fii scavul Ei! Ce-i aia să cari sacoşa? Să cari cu cârca saci cu plumb! Să stai în ploaie zile-n şir aşteptând-o pe Ea.

Să se scufunde Titanicul şi tu să nu ai habar. Să tai lemne cu un topor ştirb, doar ca să se încălzească Ea. Să împingi la vagoane de cale ferată numai ca să se mişte Ea. Pedepse sublime! Sisifice sau herculeene. Nu te lua după răutăţi. Au fost. Sunt. Vor fi.

Dacă iubeşti, iubeşte, Radu!

George Stanca, pamflet