Dragă Raluca Strămăturaru,

Ai apărut și tu acum brusc, după ce ai mai tulburat liniștea presei de vreo câteva dăți. Și asta a fost în câteva etape din Cupa Mondială și când ai câștigat Cupa Națiunilor.

Mai ai în palmares alte modestități și bibeloruri sportive: locul 30 - 2014 la Soci și locul 21-în 2010 la Vancouver. Iaca, niște știri, acolo. Sportive. Și acum îi siluești pe bieții jurnaliști lingviști, cacofoniști, engleziști, la care vechea ”ocazie” s-a dilatat în… oportunitate, îi pui, zic, să-ți învețe a pronunța numele tău ca pe ceva rar și prețios. Cum era numele solistului englez Engelbert Humperdink inventat de impresarul Robert Stegwood, așa ca să-l învețe lumea greu, dar dacă l-a deprins să nu se mai dezlipească. Stră-mă-tu-ra-ru! Complicat de românesc, nene!

Și acum - bang! - ai apărut ca o stea. Cu articole de prima-pagină. Și nu cu vreo știrucă acolo, care răspundea la cine?, ce?, unde?, când?, cum?, de ce? - adică cei 6 ”w” în engleză, că fără ea tușim… Ai luat un minunat loc 7! 

Nu mai zic că ai apărut providențial pe cerul mediatic al Patriei. Acum, în Era Dragnea, concomitent cu o știre de senzație care-ți adumbrește recordul: ”Economia românească a crescut anul trecut cu 7%, faţă de 2016, cel mai mare avans din 2008 până în prezent, arată primele estimări publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică (INS)”. Timp în care s-au schimbat trei guverne… Si acum vii și tu cu locul 7 la proba de săniuțe de la JO PyeongChang 2018. ”Eh!, și ce e așa de mare locul 7?” o să-ntrebe vreo țață de presă? Este! Că noi nu prea aven tradiție la medaliile de iarnă. Că n-avem nici iarnă, nici zăpezi, monșer…

Da, lăsând gluma de-o parte, să știi că eu m-am bucurat de parcă ai fi luat aurul. De care nici nu ai fost departe, devreme ce  - atenție, mamaie! - ai fost cu o secundă și 56 de miimi mai ”slabă” decât câștigătoarea „aurului”, nemțoaica Natalie Geisenberger.

Mi se pare că asta e mai mult decât un rezultat olimpic. E unul de voință, perseverență, încăpățânare. Dar și de tradiție familiară. Ești din Bușteni. Sora ta, Violeta, și ea în lotul de la Vancouver, a avut un accident care a îngrozit și s-a lăsat. Păcat, căci ”boala săniușului” e boală rară. Deși, tare plăcută. Victoria ta e una de temerar. În istorie, noi nu stăm foarte rău aici. Doar modest. Căci, ca poziție, ai antecesori merituoși. Cea mai bună clasare românească a fost locul 4, la dublu-sanie: Ioan Apostol și Liviu Cepoi, 1992, JO - Albertville. 

Nu știu cum e cu legile alea de recompensă olimpică, dar eu te-aș încadra cel puțin la Bronz. După diferența de timp obținută, iar nu după loc… Ești încă jună, Raluca. Ai numai 32 de ani la un sport la care mai poți persevera… și după astea trei olimpiade…

Te sărut pe obrăjori. La următoarea Olimpiadă să te găsim cu Aur! La o miime de secundă peste locul 2. Să moară și alții de necaz…