Dragă române, iată-ne mai grași cu un an...

La mulți ani, 2016! Iată-ne mai grași cu un an. De data asta aș vrea să-ți urez de Țară. De România, române! Mulți vor crede că eu, cândva un puști pletos, slăbuț, mustăcios din anii ‘70 ce promova rock-ul la Săptămâna sau Flacăra, la cenaclu, s-a pervertit peste noapte în moralist.

Dar ce era atunci rock-ul? O oază de libertate. Modalitatea fiecărui tânăr de a scăpa de lagărul socialist fără a fugi din țară. Aveam două supape: postul de Radio Europa Liberă și rock-ul. Dar nu m-am dezis nicidată de rock. Însemna să-mi vând tinerețea. La tragedia ”Colectiv” m-am cutremurat când anumite voci neinformate au blamat, acuzat rock-ul, fără să știe că el nu e egalul satanismului. Deloc. Câteva generații, până la a mea, riscau să fie anatemizate dacă lumea nu vedea adevărul. Trecutu-mi se neantiza…Mai ales că, nenorocirea s-a petrecut chiar în noaptea de Halloween…interpretabilă. Pe care eu nu o suport. Dar repede, opiniile anti-rock s-au retras rușinate în viscerele persoanelor care le-au emis…

Dragă române, România nu e numai țara în care te-ai născut și ai crescut. Vrei sau nu, e țara ta de azi. Cu belelele… Alta decât prima ta țară. Aia heirupistă, spărgătoarea de norme, de entuziasme obligatorii, de viziuni utopice. Ea a făcut multe pe atunci. Mult mai multe decât azi, când furăm cu autostrada ca unitate de măsură, dar Țara de atunci era lipsită de libertatea elementară bine păzită de securitate. Mă doare pe mine - chiar revoluționar adevărat, nu cu diplomă cumpărată - să recunosc prăpastia dintre ceea ce visam la decembrie ‘89 și ce a ajuns Țara azi. Că-mi vine, mizericordios, să-i zic ”Țărișoara”, dar lunec în nemilosul Caragiale, și nu asta vreau. România e pe moarte. Cea a ultimei speranțe, de după 30 octombrie 2015, nu e ce s-a dorit, ”o țară ca afară”. E furată de servicii. Ca și Revoluția…Măcar de ar ști ele, serviciile, să o conducă pe un drum bun. Să fie românești, cu Țara. Urările de an nou? Apă de ploaie! Optimism de doi țechini. Drojdii proaste. Ultima oară, Țara și-a scos măseaua de lângă măseaua de minte, mințindu-ne că era măseaua de minte…Tehnocrația – ”o frază de dânșii inventată…”. Nu-ți mai zic la mulți ani, române. N-o să-i mai apuci. Rămân, iaca, niște zile prăpădite ...