Dragă Sebastian Ghiţă,
E un circ prea sonor şi urât olfactiv pentru un om de presă cu experienţa miilor de intoxicări la care am fost supus ca ziarist, cetăţean, cititor-privitor-auditor.
Cu un oarecare decalaj însă, voi comenta o atitudine a matale. Clasică. Tipică burtosului cu ghiul, merţan din anii ‘90. Pe care ai repetat-o grosier. Conform grobianului principiu "pe banu' meu fac ce vreau, e banu' meu, bă!" E un fenomen tipic valaho-postrevoluţionar: amestecul managerului, investitorului, co-investitorului în actul de creaţie, în actul - sacru, cred eu - editorial.
Aşa cum ai făcut, deranjat că doi redactori ţi-au atins nişte prieteni. Şi, ca să te dai mare că ţi-ai cumpărat muşchi de presă - ce mama dracu'! - i-ai concediat.
Gest mârlănesc, de începător, de analfabet, de ignorant, dragă dle Ghiţă.Ca pana prostului la condus maşini. Dacă un ospătar pe vremile trecute băga apă-n alcool sau introducea marfă şi intra la pârnaie, nu-l plângea nimeni: amatorism idiot.
Sunt zeci de procedee să eviţi asta. Sună-mă şi ţi le enumăr în trei minute. Dar, nu eşti primul veleitar care se dă ziarist. Cunoscător pe co-banii lui!
Când Pamfil Şeicaru începuse cariera ca şef la "Cuvântul", la fel făcea şi patronul lui, Enacovici, antreprenor la calea ferată: scria editoriale, dădea indicaţii.
Pe vremea modei editorialelor cotidiene ale lui Cristoiu ştiu cel puţin zece patroni de ziar, cu fabrici de melasă, abatoare de porci, combinate de nutreţuri care scriau zilnic editoriale.
Flegme. Muci. Flatulaţii. Era, aşa, un fel de blazon care le suplinea complexul. Şi despre prietenul mata, dl Vântu, ştiu că atunci când a luat "Curentul" (lui Şeicaru!), se băga până şi în reclame.
Dar ca să înveţe. Şi a învăţat. Să nu se bage. Sper să faci aidoma... Chiar dacă ai avut zece la compunere, lasă ziariştii să fie ziarişti! Şi-o spune un dascăl de presă. Lasă-i pe "boschetari" - cum îi numea Sârbu; că asta sunt mulţi: agramaţi, pârâţi, şantajişti, sărăntoci, golani, tolontani, atârnători, fomişti, fripturişti - să-şi facă meseria.
Măsoară prinosul şi dă-le bani. Eşti tânăr, ai vreme să devii un "boss" respectat de presă. Avem destui piţiflenderi şi ciocoflenderi. Ţara vrea moguli!
George Stanca, pamflet