Dragă Sergiu Vitalian Vaida,

Emisiunea “Vine Vaida pe la Voi” mă amuză uneori. Şi ai o regulă de aur: deşi pare ”muzică la cerere” mata pui ce trebuie. Şi ai bun gust. Apoi transformaşi emisiunea într-o cameră de refulare şi o tribună personală asezonată cu comentarii la zi, cu păreri. Nu toate sănătoase. Nu-mi place, spre pildă, când în emisiuni de divertisment e atinsă Biserica Ortodoxă Română !!! Nu întreb ce religie ai…

Altfel, mă amuză coincidenţa cu o expresie mai veche de-a mea care vrea să desemneze sugestiv adunătura de proşti, prostime, populimea cum zice Adrian Năstase, pulimea după vechii cronicari. La fel de evaziv ”tuburilor digestive” ale matale, eu le zic “duodene”…

Ai carismă, umor, replică. Emisiunea pare o tribună socială. Omul îşi spune dorul şi oful. Şi cel mai mare of e acela că are familia risipită prin lume. La repertoriu stai bine. Cunoşti. Ai gust. La umor ba eşti savant, subtil, înţelept. Arar! Ba, vulgar, lubric. Neplăcut de vulgar şi lubric. Ades. Ştiu că asta prinde la mase, la tuburile digestive ce te adoră, dar… Dar dacă asta face musai parte dintr-o formulă a dumitale vei avea - şi ai ! - publicul pe care-l meriţi. 

Oricum, cu acest seducător, excitant, pempant produs tv, ai ajuns să cunoşti tot Ardealul inclusiv pe Dracu... Aci, la Look TV, eşti ca peştele-n apă. Când vrei poţi fi ca un Păcală al Ardealului. Dar nu-ţi place să zăboveşti în acest personaj...

Frate, cu momele şi şoşele vulgărele eşti carismatic, pari a cunoaşte pe toată lumea, cum zisei, şi a fi prieten cu ea. Lucru rar. Căci ai carismă de carismă. Eşti năvalnic. Cataractal. Liric. Sentimental. Arare ori când pohteşti... Scurt pe doi - eşti popular până la Dumnezeu.

Sigur că asta nu e numai o calitate înnăscută, ci şi una dobândită prin gradul de cultură pe care-l ai. Dar pe care-l ascunzi destul de bine. Mergi acoperit... Spiritual fără a fi circar... şi totuşi popular. Cu un populism exersat prin brigăzile artistice cazone d’anţărţ - căci aşa te-ai afirmat, colonele! - din păcate nu prea filtrate de filozoful carele eşti. Şi nici de poet. Mă bucur cu simpatie că nu atingi deloc pragul populăroşeniei libidinare de tip Brenciu.

Nu mai vorbim despre felul în care cunoşti folclorul ardelenesc. Ţi-aş spune, dacă nu te-ai supăra, că te văd ca pe o Marioara Murărescu a Ardealului. Nu ştiu dacă te deranjează comparaţia cu o femeie, dar precis te va flata comparaţia cu acea persoană mult prea serioasă şi meticuloasă. 

Să ai energie! Şi spirit!