Dragă Smiley,
Apropo de noua ta condiție, de tonul urban al “divorțului” anunțat printr-un comunicat de presă ca în cazul unei supervedete care se respectă; apropo de toate astea, zic: fetelor, s-a dat liber la Smiley! Adică e din nou burlac, fără obligații, șo pă el ! ”Șo pă Smiley” Parcă sună așa a hit, a succes, ia scrie-ți-l singur...
Sincer să fiu, mie mi-a plăcut foarte mult "căsnicia" ta la începuturi, când ai luat-o pe Laura, vorba aceea, o "fată de la pagina cinci", cum zic răutăcioasele și invidioasele.
Dar frumoasă și calină, și divină, de vreme ce a stat un timp cu tine. Sau, mai bine zis, fără tine. Dar, cu numele de "doamna Smiley". Căci asta, se pare, fu cauza separării. Adică ea, până la un moment, și-a asumat condiția de nevastă de vedetă...
Acuma că ești liber, oficial, pe față, ai grijă să nu sari peste cal, dar nici să sari direct pe iepe... mă rog. Căci la ultima ta apariție de la „Awards", ai avut un comportament cam burlăcesc, cam libertin, cam comercial: fetelor, priviți-mă, sunt de "vânzare"! Totuși, puțină decență! Nu musai față de Laura, ea e trecut acum, dar față de brandul pe care șezi, care ești Tu. Ori nu știai chestia aia cu "a fi sau nu a fi": azi poți să "a fi" și mâine să nu mai "a fi" deloc. Nici chestia, și mai veche, cu "sic transit gloria..."?
Publicul este o mare coardă, Smiley. Lunecos ca un țipar și bălos ca un bou la bot... Nu se știe niciodată. Și știi de ce este publicul așa? Fiindcă el are o dinamică internă a lui, a vârstei interioare: tu, acum pe cai mari, ești cu ai tăi; mâine, copiii alor tăi sunt, nene, cu ai lor... Iar tu rămâi cu părinții lor. Pricepi? Este o roată a vieții, o spirală a succesului ultramediatizat de care trebuie să ții cont, ca să nu dai în "sindromul Mădălina Manole"... Dar nu e cazul, ești un bărbat tare. Așa se pare.
De aceea, îți spune un tip cu experiență: să nu mai "a fi" cu atâta pregnanță, insistență, fii mai discret, fii mai "ai putea fi", nu mai "a fi" așa de violent, de categoric. Sper să fi priceput ce am vrut să insinuez. Dacă nu, sună-mă și-ți traduc pe românește...
George Stanca, pamflet