Dragă Ştefan Hruşcă,

Ștefănuc scumpule, recent, pe 8 decembrie, a fost ziua ta de atingere a bornei 60. Scuză-mi întârzierea, dar cred că de acolo, de unde te afli, vezi ce ne încearcă. Pe lângă bucurii puține, nemeritate, avem parte de nenorociri cu plecări definitive.

Așa că în contextul contemporan nici nu știi cât m-am bucurat să mai scriu și despre o aniversare. A unui om viu și drag mie - TU. Ești cu etatea la capătul de jos al decanului meu. Erai un tânăr blond cu nume ciudat, care sună slav . Căci, vii din Nordul dacic al românilor. Așa te-am perceput de la începuturile tale. Fusesem nu o dată prin Maramureșul tău, chiar și la Ieud. Unde mai întâi Zubașcu, apoi ca invitat al unui camarad de armată, un prof bihorean de română. Eram la doi pași de Zubașcu, deja cunoscut ca poet lansat de Păunescu. De acolo, Ieud, am cunoscut tot prin Zubi, și adus la București, o educatoare care la un Revelion loco - în’74 - mă uimise cu vocea și repertoriul ei de colinde - Pălăguța Mârza. Nu a rezistat săraca ritmului unei metropole babiloniană, rromană și haìnă. A plecat acasă urând totul... și pe mine. Apoi, s-a dus în Canada, dacă nu greșesc. Urmezi tu! Cu un destin asemenea... ca repere. Numai că intervalele de timp au fost, în cazul tău, largi și generoase. Tu ai apărut în box-office-ul autohton cu o puritate a vocii egală cu aceea a cântecului. Ai adus o zonă senină, plină de puritate, de un alb imaculat de care aveam mare nevoie ca popor. Și care ne lipsește și azi în macularea naţională.... În plus au adus prospețimea colindei. Situată aproape ca timp de perioada când era complet interzisă pe media. Și, când a avea un disc cu colindele Madrigale era aproape a avea aur...Ai intrat, Ștefănuc - că de aia mor unii - direct în conștiința poporului român. Care, uneori prin lăutarii de românism îndoielnic batjocoresc sau modifică - cu creierașii lor cât un miez de ceapă - perla folclorică. Exemple revoltătoare: cântul fraților Petreuș malformat , ”C-așa be oamenii...”  Leșe mutilat; din cântec tragic o pastișă urduroasă gen: ”La birtuțu’ din pădure//eu beau vin și mănânc mure”... rimă de-a dreptul diareică... Tu ai cam scăpat. Dar, există critici care te reduc la a fi solist de colinde, lăsându-ți latura folk dinadins la o parte. Sau, limitându-te la ”solist de sezon iernatic...”. Total greșit pentru cei care-ți cunoasc producțiile în amănunt și care te iubesc. Tu să faci cum se zice : ”câinii latră, ursu’ merge!”Mergi, ursule maramureșan! Ține-ți calea dreaptă și roagă-i pe detractori să te cate și vara pe litoral... că ești! Mulți ani cu bine!, și o strigătură pe care-o știu de la un nepot de-al tău: ”Am acas’ uiegi bugăte// Până-i zîo-s gata tăte! ” S-ajungi multe sfinte sărbători, Ștefane!