Dragă Vasile Muraru,

La mulți ani!… pentru Crăciun, Anul nou, Sf. Vasile, Sf. Ioan… fiindcă anul acesta am omis a te felicita. Mă uimești cu ce-am citit! Anume, că ai un regim de dietă și mai ales că ai renunțat la tradiționalul porc. Ce bucurie pe el și pe neamurile lui! Un criminal de porci în minus.

Căci, și a cumpăra o parte dintr-un porc e tot un act de crimă indirect, dar și de complicitate cu criminalul. Și cu asta ce-ai făcut?, cum zicea patronul teatrului tău - Tănase? Tu nu mai omori porci, omori pește. Nu avem ce face: să fie blestemat ăla care a inventat lanțul trofic, el e de vină…

Apropo de lanț, mi-am amintit o anecdotă englezească veche. Cică, în Anglia, cotletele de oaie persistă datorită domnișoarelor bătrâne. Căci, ele țin mai multe pisici, care se hrănesc cu șoareci, care se hrănesc cu bondari, care bondari fac polenizarea trifoiului, care e hrana principală a oilor, care ne dau cotletele... Ăsta da, lanț trofic... !

Măncând pește, tu pe cine salvezi ca domnișoarele engleze? Poate doar eventuala floră și faună subacvatică...lucru care nu ajută la nimic. Așa că, nu e mare lucru, deși eu însumi aș trece la pește. Dar nu mereu, ca tine, ci doar în restul anului. Căci, porc eu mănânc doar în decembrie-ianuarie. Atât!

Observ la o lectură atentă a biografiei tale că «de Crăciun ai făcut sarmale, salată de boeuf, piftie şi ciorbă, din peşte». Declari și recunoști că «Facem cârnaţi din peşte, sarmale, ciorbă sau salată din peşte, normal! Pentru piftie se iau bucăţi din peşte special, care să aibă gelatină. Cel mai bun e cel de ocean sau de mare, nu cel de apă dulce. Se fierbe bine, până cade carnea de pe os, apoi se scot legumele cu carnea separat. Se mai pun o dată oasele de peşte la fiert, în zeama aia, până se înmoaie. La salata de boeuf noi punem hribi culeşi de noi. Tot cu hribi sau cu nucă umplem şi sarmalele, iar pe cele din viţă de vie le umplem cu carne de peşte».

Mă uimești. Mă paralizezi. Mă faci să te imit și nu pot. Dar să-ți deie Domnu’ liniște și sănătate cu toți hribii și peștii tăi, cu alimentația-ți ihtiovoră… cred că așa se zice…? Oricum, nu am auzit că peștele tâmpește, așa că dă-i mai departe! Fă-ne să râdem și sub Iohannis, cum am plâns supt Băse și brelocul său, Boc… Asta e menirea ta. Că, umorul mai e și ceea ce mănâncă omul. Pește mănânci, icre râzi!