Dragă Vasile Turcu,
Aș fi fariseu dacă aș susține că pe noi doi ne-ar lega vreo pasiune comună - fotbalul - de vreme ce eu sunt rapidist, iar tu dinamovist. Dinamovist la greu. Foarte dinamovist. Ai băgat bani acolo și nu prea ai ieșit în câștig din câte știu… Ți-ai aruncat bani mulți pentru această iubire sinceră. Și să știi că, depășind rivalitățile de fani, pentru asta - sinceritatea și ardoarea palpabilă cu care-ți susțineai echipa - te-am respectat și te respect. Dar în acest context, fotbalul care ne-ar despărţi e o nimica toată, un joc, ceva cât de cât derizoriu față de Viață…
Trecând de rivalități, rămâne totuși esența, baza: oameni suntem! Și cunoscându-te relativ bine din zecile de emisiuni TV la care am fost împreună, te credeam un om tare. Și nu pot, refuz ideea că ai fost atât de pătruns de evenimentele puse pe tavă de curva asta, perversa asta care e VIAȚA, încât să-ți vrei moartea… Indiferent de cauze… Și nu pledez aici musai ca un creștin, ci pur și simplu ca om. Orice, numai moartea nu! Aici e o teorie cvasibanală despre cum Dumnezeu ne-a dat nouă, păcătoșilor, cel mai prețios dar care e viața, și deci noi nu avem dreptul… să… bla-bla…se știe! E un truism. E banal, lucrul.
Eu mă întreb cum de unui bărbat ca tine, sănătos, luptător, de succes cândva, i-a trecut prin cap să se sinucidă? Căci a fi bogat nu-i un dat etern, nici obligatoriu. A fi bogat nu e o meserie de bază. Că, decât sărac ajuns bogat și apoi sărac, mai bine sărac de la început. Ai luat-o de la garsonieră & Trabant, păstrează-le! Chiar dacă ajungi să stai la palat cu o pădure de gipane și merțane la poartă, că nu se știe… Ține-le ca pe poze - să-ți amintească. Anume, că ai mai trăit cu ele binișor. Nu te-nstrăina de garsonieră &Trabant. Altfel, toată existența nu e decât un exercițiu aventuros și hopa-miticesc. Fiindcă, uneori, omul când dă de bani, confort, bunăstare, opulență uită măsura. Nu pot crede ce ai făcut!? Ai vrut să te spânzuri? Bine că nu ți-a reușit! Pe mine numai gândul acela al frânghiei și mă terifiază…
Dragule, Vasile, acum când scriu - joi - ești la faza de ”speranțe” și-ți urez ca atunci când apare materialul, să fii găsit tot la o banală expresie uzuală, obosită, hârșită: ”în afara oricărui pericol” … Sănătate și ai grijă: Viața-i viață…!