Dragă Vladimir Găitan,

Ai, de 24 de ani, un cancer cu care te baţi. Dacă îl ai de atâta vreme şi îl învingi mereu, ai putea spune, cu o glumă amară, că eşti ca sănătos. Ba, chiar îmi amintesc circumstanţele în care mi-ai expus povestea asta tristă a ta.

Sunt, cred, mai bine de 15 ani. Eram la o masă, cu amicul Paul, la restaurantul de la etajul de sus al Interului. Asta ar însemna că eşti mereu pe picior de bătaie cu un inamic periculos şi letal, dar dacă îi supravieţuieşti de atâta amar de vreme, cred că ţi-ai făcut din lupta cu el un mod de viaţă.

Citostaticele, donările de sânge forţate, faptul că pe neaşteptate poţi dispărea brusc din viaţă mi se par de un stres incomensurabil şi de neexplicat. Şi, totuşi, trăieşti, exişti, ai făcut ceva pe lumea asta, ai construit lucruri şi în afaceri, şi în teatru, film, şi în managementul cultural.

Nu ai făcut umbră pământului cum zice, înţelept, românul. Ba, eşti oarecum în centrul atenţiei cu un rol în serialul "Moştenirea", unde, culmea ironiei, joci rolul unui doctor. Chiar dacă eşti opusul în viaţă, "pacientul", tu chiar eşti într-un fel, pacient de meserie, cunoşti bine decorurile.

Vlad, reaflând despre toate suferinţele tale şi mai ales despre această uriaşă luptă pe viaţă şi pe moarte, nu ar fi rău să scrii o carte.

Nu neapărat pentru devoratorii de senzaţii, cât pentru a depozita şi răspândi fantastica ta experienţă. Nu crezi că ar fi un astfel de demers extrem de folositor şi altora, care se află într-o situaţie similară cu a ta?

Trăind de azi pe mâine, nu în sensul peiorativ, cu sabia morţii deasupra capului, reuşind 24 de ani să supravieţuieşti printr-o luptă exemplară, zău că mi se pare o experienţă rarissimă, pe care merită să o consemnezi, să o laşi ca învăţătură celor ce vor trece prin caznele tale.

Ar fi şi un imbold, un elixir al supravieţuirii pentru ei. 24 de ani în luptă cu hidoşenia cancerului! Să îţi mai dea Domnul tot atâţia. Dar fără chinuri!

George Stanca