Dragilor Octavian Bellu şi Mariana Bitang,

“Belu și Bitang”, așa vă știe românul. În cuplu. Așa v-ați afirmat ca antrenori de gimnastică. De clasă...Nu de înviorare, ca să fie clar.

Așa ați obținut rezultatele mai vechi, mai noi ... așa vă zic și eu: Bellu și Bitang. Deși, politicos ar fi invers. Bitang și... Pe scurt B&B. Când v-ați retras, cu toate ofertele alea de legendă de la chinezi și mai știu eu de unde, după care vă lăsați și tocați banii prin locații exotice, niagare și kilimagiare, incașe și titikakașe ciudate, voi ați refuzat rămânând acasă.

Pe tușă. O tușă , este drept, sportivă. V-a luat Președintele consilieri. Ați condus, indus, consiliat , aranjat, destinele sportului românesc. Îmi aduc aminte că, de câte ori venea în prezidiul federației de lupte, dl Bellu mă lua din sală și mă punea lângă el ca semn de omagiu adus presei pe care o reprezint. Oho, dragii mei, e vorba de presa aia, a "expiraților", cum o numesc unii juni netalentați. Dar, fără polemici...

Apoi, vi s-a făcut iar dor de gimnastică. De mirosul sălii de sport; al aparatelor, al antrenamentelor tari, al competițiilor de talie mare. E ca un drog, trebuie să recunoașteți. Vă dă adrenalină, mai tare decât ați fi fost în Kenya la un safari, la vânătoare de pantere...Căci, lumea gimnasticii e mai rea uneori ca o junglă unde puține animale atacă pe la spate... În fine... Revenirea a fost șocantă dacă nu mă înșel. Rezultate mici, aproape de zero.

La o țară cu tradiții aurifere în materie de gimnastică. Și, acum la Europenele din 2012 s-a re-produs explozia. Re-explozia. Medaliile curg, podiumul e plin de tricolorul românesc.

Dar, în anul acesta olimpic, medalia de aur e mai pălită. Și aici vin la vorba Nadiei. Pe care poate că a spus-o, Doamne feri din invidie, din realism.

Să ne bucurăm, dar să nu ne amețim. Anul acesta, aurul olimpic ia fața celui european. Că aici apar chinezii și americanii. Măcar. Cât despre ruși, îi cam știm noi... Că ne-au fost vecini sute de ani, nu ne-ar mai fi fost... Toți ne pot bloca podiumul, întrista și fura bucuria de azi. S

ă ne bucurăm, așadar, cu lampa mică, cu "mucles", cu ciocul mic și alte expresii celebre. Până la Olimpiadă nu mai este mult. Cât o aruncătură de băț; cât un salt înainte ...

Noroc bun, B&B!

George Stanca, pamflet