Drama actriței Rodica Negrea. Și-a pierdut soțul acum 21 de ani

Devoratorii de telenovele o îndrăgesc pe Rodica Negrea (62 de ani), din serialele “Aniela” şi Moştenirea”, dar ea face un rol de zile mari şi în pelicula “Moon Hotel Kabul”, pentru care a primit premiul UCIN , la categoria ”Interpretare feminină a unui rol secundar”. Dar şi povestea ei de viaţă, cu bucurii şi cu tragedii, este demnă de un serial tv.

Săptămâna trecută, actriţa Rodica Negrea (62 de ani)  a fost în centrul atenţiei la Premiile UCIN (n.r-Uniunea Cineaştilor din România”, pentru rolul doamnei Preda din filmul “Moon Hotel Kabul”, în regia Ancăi Damian. Actriţa a jucat în mai multe seriale de televiziune ale Ruxandrei Ion, de la “Lacrimi de iubire”, la “Îngeraşii”, “Aniela” sau “Moştenirea”, difuzate de Acasă TV (PRO 2). Actriţa a trăit însă şi ea propria telenovelă. Născută în Târgu Mureş, Rodica a plecat la Bucureşti să dea admiterea la Facultatea de Teatru, după absolvirea liceului şi a Şcolii Populare de Artă din oraşul natal. Din 300 de candidaţi a intrat a cincea. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în anul 1980. În anul întâi a fost distribuită în rolul Tillie din spectacolul jucat pe scena Teatrului Mic din Capitală, ”Efectul razelor gama asupra anemonelor”, difuzat şi de TVR.

De la absolvire a continuat să joace la acest teatru, până azi. Ea avea să se îndrăgostească, în 1980, de actorul Dinu Manolache, viitor actor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie. S-au căsătorit, iar în august 1985 s-a născut fiica lor, Ilinca. A fost un cuplu îndrăgit şi în viaţa artistică. Au jucat împreună la Teatrul Mic, în piesa “Scaunele” de Eugen Ionesco, dar şi în “Cercul” de Arthur Schnitzler. 

În 1998, Dinu Manolache  a avut din nou probleme de sănătate, urmare a unei mai vechi insuficienţe respiratorii. Pe 3 septembrie 1998, el a încetat din viaţă.

“Ne-am cunoscut în facultate, ne-am iubit, ne-am luat, am fost fericiţi. A fost! Ilinca e cel mai frumos dar de la Dumnezeu. A moştenit foarte multe de la tatăl ei. Cel mai frumos lucru pe care Ilinca îl are de la Dinu e felul în care trăieşte bucuria, bunătatea, râsul. Mă bucur că lumea o iubeşte aşa cum l-a iubit şi pe Dinu. A fost atât de bun şi de frumos, chiar şi în momentele în care vorbea despre sfârşitul pe care îl simţea. A plecat atât de repede dintre noi. Pe scenă am evitat să fim împreună, eram diferiţi ca stil. Am jucat împreună în „Nişte ţărani“, de Dinu Săraru, şi în „Scaunele“, de Eugène Ionesco. Ca tipologie eram foarte diferiţi, de aceea când lucram cu el ieşeau scântei. Dar aşa scoteam la iveală acea căldură care dă viaţă situaţiei. Aveam moduri total diferite de abordare şi de energie. El era la şcoala lui Octavian Cotescu, format într-un realism imediat. Mai târziu am „furat“ de la el asta. Eu aveam şcoala Olgăi Tudorache, care înseamnă enorm, dacă ştii să o faci bine. Dinu a fost pentru mine o mare sursă de inspiraţie. Chiar dacă atunci când era încă în viaţă nu am înţeles câte am de învăţat de la el, după ce Dinu nu a mai fost, de multe ori m-am raportat la el. Deseori m-am surprins analizând replici sau situaţii, aşa cum mă gândeam că ar fi făcut Dinu”, a povestit actriţa pentru Adevărul. 

Ilinca Manolache, fiica ei, i-a moştenit talentul artistic 

Ilinca Manolache a moştenit talentul actoricesc al părinţilor şi joacă şi ea în diverse piese de teatru. “Sunt foarte fericită, mulţumesc lui Dumnezeu că i-a dat Ilincăi harul de care avea nevoie pentru a ajunge în momentul de faţă. Ilinca şi-a câştigat singură, prin talentul şi munca ei, locul pe scenă”, declara Rodica, pentru Adevărul, în urmă cu câţiva ani. Actriţa a reuşit să depăşească toate problemele cu ajutorul credinţei. “Credinţa m-a ajutat să depăşesc şi momentele grele, şi pe cele bune. Lucrurile fantastice nu mă îmbată, iar pe cele mai puţin uşoare le duc cu speranţa în grija lui Dumnezeu. Am primit totul în viaţă cu sentimentul că sunt praguri pe care trebuie să le depăşesc şi, astfel, să mă îmbogăţesc. Mi-e frică de cuvinte pentru că în secunda în care le emit am senzaţia că nu reuşesc să spun ceea vreau să spun. Se pierde acel mister al senzaţiilor”, a mai adăugat Rodica Negrea.