După 35 de ani, Eva Kiss rupe tăcerea. Ce spune despre plecarea în Danemarca de dragul soțului: „N-am ales eu”

Stabilită de peste trei decenii în Danemarca, Eva Kiss, una dintre vocile de referință ale muzicii românești, spune răspicat: întoarcerea definitivă în țară nu mai este o opțiune. Artista a părăsit România din dragoste pentru soțul său, care fugise înainte de Revoluție și nu a mai putut reveni din cauza unor datorii acumulate în străinătate.

Cu o carieră ce a traversat epoci și regimuri, Eva Kiss a rămas fidelă scenei, chiar și departe de casă. A plecat din România cu sufletul greu, împreună cu fiicele sale, și a început o viață nouă într-o țară străină, cu o limbă dificilă și provocări neașteptate. Însă, cu răbdare și determinare, s-a adaptat. Alături de soțul său, a reușit să formeze un duo artistic apreciat în Danemarca, cu apariții la televiziuni și posturi de radio, dar și cu onoarea de a cânta, de două ori, în fața Reginei Margareta a Danemarcei.

„Pentru noi, a fost greu la început. Dar încet, încet, am reușit să ne creăm un cerc de artiști. Am ajuns și la radio, la televiziune. Am cântat de două ori la Regina Margareta a Danemarcei. Deci e o cinste pentru noi și suntem bucuroși. Suntem apreciați. Eu și cu soțul meu, Constantin Radu, formăm un duo”, a declarat Eva Kiss, pentru cancan.ro.

Deși stabilită în nordul Europei, Eva Kiss a continuat să trăiască românește. În casa lor se vorbește limba română, se respectă tradițiile și sărbătorile, iar legătura cu comunitatea românească din diaspora a rămas una strânsă.

„A fost foarte greu”

Artista a vorbit și despre decizia care i-a schimbat viața. Plecarea în Danemarca nu a fost un vis, ci un sacrificiu de dragul soțului și al familiei. A lăsat în urmă scena românească și un public care o iubea, pentru a construi, pas cu pas, o nouă viață într-o lume străină. Deși inițial a sperat că totul va fi temporar, anii s-au scurs, fetele s-au integrat, iar întoarcerea a devenit tot mai puțin posibilă.

„N-am ales eu. Soțul meu a mers așa, mai încet la început, adică în anii ’88, înainte de Revoluție. Când a căzut regimul, i-am spus: vino acasă, că o să fie bine și aici. El mi-a zis: nu pot acum, că m-am îndatorat să vă aștept pe voi, iar când terminăm cu datoriile, venim acasă. De pe o zi pe alta, de la o săptămână la alta, de la o lună la alta, copilele s-au adaptat foarte bine acolo. Acum vorbesc foarte bine daneza. Cea mică, de exemplu, gândește în daneză și după traduce în românește. Deci nu mai depinde numai de noi. Dar venim în România de câte ori putem (...)

A fost foarte greu pentru că plecam cu un copil mic, de un an și 11 luni. Fata mare avea 17 ani. Plus limba care era imposibil de învățat. Plecam dintr-o țară de care și acum mi-e dor. A fost, a fost foarte greu începutul”, a mai spus Eva Kiss.