Emoţii mari pentru câştigătorul „Dansez pentru tine”, Ionuţ Tănase

6 noiembrie 2015 13:41   Vedete românești
Ultima actualizare:

Din decembrie 2011, de când a câştigat „Dansez pentru tine” şi premiul cel mare de 60.000 de euro, viaţa lui Ionuţ Tănase s-a schimbat radical. Abia de atunci a început să guste fericirea. S-a căsătorit, are un copil frumos, un serviciu, o casă. Dar nu a uitat chinul trăit o copilărie întreagă şi şi-a pus pe tavă povestea. Una emoţionantă, cuprinsă într-o carte care te azi este în librării.

„Sunt foarte emoţionat! Ţin în mână cartea mea, «Portretul vieţii unui orfan», care a văzut lumina tiparului şi de azi e în librăriile din toată ţara. Este despre copilăria mea, una trăită pe străzi, fără părinţi, fără fraţi. Despre adolescenţa petrecută în case de copii, despre victorii, înfrângeri, dureri, bucurii şi iluzii, despre lupte interioare, prejudecăţile celor din jur, lovituri. Tot în carte povestesc despre experienţa «Dansez pentru tine», despre familie şi persoanele importante din viaţa mea”, a declarat pentru Click! Ionuţ Tănase. Un întreg capitol îi este dedicat lui Jojo, fosta lui parteneră de dans, cea care i-a şi dat ideea de a scrie o carte. Ionuţ a muncit doi ani la romanul care are 218 pagini.

„«Povestea vieţii unui orfan» este povestea unui copil care a fugit de acasă la 6 ani şi şi-a câştigat refugiul în dans şi învăţătură. Povestea unui copil care a luptat cu toată fiinţa lui pentru a ieşi din mizerie, dim mocirlă. A fost foarte greu să îmi deschid sufletul, dar ştiu că povestea mea va avea un impact extrem de pozitiv în viaţa celor care vor avea nevoie, care şi-au pierdut puterea, speranţa”, a mai spus fostul câştigător de la „Dansez pentru tine”.

În cartea lui Ionuţ vei găsi poveşti care te vor cutremura, despre cum dormea pe străzi, prin scări de bloc, beciuri, gări, parcuri, chiar şi într-o ladă frigorifică. A scris acolo despre boala cumplită a mamei, despre abandonul tatălui său, despre bătăi şi foamete. Recunoaşte că a plâns mult în timp ce a scris toate poveştile trecutului, dar că experienţele s-au transformat în cicatrici pe care le poartă, acum, cu mândrie.

Mai multe