EXCLUSIV George Nicolescu: «Cânt şi pentru o farfurie de mâncare»

George Nicolescu (66 de ani) a anunţat în 2014 că se teme să mai apară în public, din cauza ameţelilor provocate de frica de aglomeraţie. Dar iată că, recent, solistul cu voce de aur a reuşit să-şi învingă fobiile şi a onorat invitaţia la un festival din Calafat. Nu a avut pretenţii financiare, mulţumindu-se doar cu răsfăţul din partea organizatorilor, cazare şi trei mese calde pe zi.

Interpretul, care în 1973 a dat lovitura cu piesa de suflet “Eternitate”, a acceptat weekendul trecut să revină în faţa fanilor, spre bucuria spectatorilor prezenţi la Festivalul de Muzică de la Calafat. De fel zgârcit la vorbă, George Nicolescu, orb din naştere, a acceptat totuşi să ne povestească despre noul început, după lunga pauză muzicală: “Sunt bine, în general. Dacă cineva mă solicită pentru concerte o să vin cu mare drag, însă sunt de părere că oamenii mă consideră uitat. Săptămâna trecută, am avut un spectacol la Calafat, la Festivalul de Muzică, unde m-am bucurat de un mare succes. Timp de doi ani mi-am cam întrerupt cariera muzicală, căci aveam frică de aplauze, cântam doar rezemat de scenă. Mă simţeam ameţit în public şi aveam stări de vomă, din cauza emoţiilor. În situaţia mea e vorba despre starea de spirit, dar şi despre oamenii care mă înconjoară. La Calafat, m-am simţit bine, Doamne, ajută!”.

Deşi are o pensie modestă, după ce a lucrat ca profesor de franceză, George Nicolescu nu aleargă după bani: “Nu s-a pus problema să merg pe vreun onorariu la acest eveniment. Am ajuns să cânt de plăcere şi pe o farfurie de mâncare. Organizatorii de la Calafat m-au răsfăţat ca pe un prinţ. De pensia mea modestă se ocupă soţia, nici nu ştiu cât am pe lună, câteva sute de lei. Ea o ia şi o pune pe card, se descurcă, am încredere”.

Cu toate că a debutat încă din adolescenţă şi are un repertoriu bogat, cântăreţul susţine că nu primeşte mai nimic din drepturile de autor: “Nu mi-a mai venit vreo sumă importantă. Aş mai compune, ca să fiu plătit mai bine, dar trebuie să ai o anume stare de spirit, nu e prea uşor. Acum am o piesă cu Fuego, intitulată «Cântec de dragoste». Chiar m-a vizitat recent acasă, ca să îmi ceară acordul să o cânte şi singur. Am văzut că apare pe la tv cu melodia asta, înseamnă că place publicului”, ne-a mai dezvăluit artistul.

Întrebat de reporterii Click! cum îşi petrece timpul liber, George Nicolescu ne-a mărturisit: “Prefer să fiu alături de familie, acasă, în linişte. Mai stau pe reţelele de socializare şi mai vorbesc cu prietenii, aşa mai aflu ce se mai întâmplă în lume. În rest, ce pot să mai zic, mai nimic, pentru că în vacanţe nu prea merg”.

A compus imnul echipei «Petrolul»

Mare microbist, dar şi pentru că locuieşte în preajma stadionului ”Ilie Oană”, din Ploieşti, George a compus imnul echipei de fotbal ”Petrolul”. ”Ai fost odată, ca-n poveşti/ Ai fost ca niciodată/ Din trei echipe româneşti, echipa preferată”. În trecut, cântăreţul era nelipsit din galerie. Puţini ştiu că solistul a fost şi profesor de franceză. A predat limba franceză la ”Liceul Special pentru deficienţe de vedere”, din Buzău. S-a pensionat în 1992. 

Căsătorit de 44 de ani

George Nicolescu a vorbit întotdeauna la superlativ despre marea lui dragoste, Georgeta, alături de care locuieşte de peste patru decenii: ”Suntem căsătoriţi de 44 de ani. Noi am fost colegi de liceu, ne ştim de când ea avea 16 ani, iar eu, 18. Înainte de a fi iubiţi, am fost buni prieteni. Ea este cea mai frumoasă femeie din lume, deşi nu am văzut-o niciodată. O simt după voce, dacă are o zi bună. Toată viaţa m-a ajutat, fără ea nu m-aş fi descurcat, ea lucrează ca îngrijitor, pentru mine”, a povestit artistul, într-un interviu, la Acasă TV. George are doi copii, pe Daniel (43 de ani) şi pe Luminiţa (38 de ani), ambii stabiliţi în Spania.  

George Nicolescu s-a născut la Ploieşti, pe 12 martie 1950. În 1970 a debutat ca solist, câştigând primul loc la Festivalul ”Tinereţe pe portativ”. Trei ani mai târziu a lansat primul său hit,”Eternitate”, după care a dat lovitura cu alte piese de top, ”Prefă-te inimă în stea” şi ”Mai avem nevoie şi de iarbă”.