Exclusiv! Sute de fani la mormântul lui Aurelian Preda, la un an de când a murit de cancer

Sute de prieteni şi admiratori au venit sâmbătă, 23 septembrie, la Mănăstirea Dervent, din judeţul Constanţa, pentru a aprinde o lumânare la mormântul lui Aurelian Preda. Aici a fost înmormântat acum un an cântăreţul de muzică populară, care a fost răpus de cancer la numai 47 de ani.

Mănăstirea Dervent, pe malul Dunării. Un loc parcă rupt din Rai. Aici se odihneşte de un an Aurelian Preda, regretatul cântăreț de muzică populară care s-a stins din viață la nici 47 de ani, într-o clinică din Viena. Diagnosticat cu o maladie necruțătoare, cancer, Aurelian Preda și-a dus pe picioare boala, ani de zile. A lăsat în urmă o fată Anamaria Rosa (18 ani), pe care a adoptat-o de mică și pe care o iubea ca pe ochii din cap. Ea s-a ocupat, alături de călugurul Efrem, pe care Aurelian îl considera fratele lui, de parastasul de un an al artistului. Slujba a fost oficiată de Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Snagoveanul, care şi-a anunţat din timp participarea la ceremonie.

Preparatele au fost făcute și aranjate cu migală de călugărul Efrem. După ceremonia din biserică și cimitir, s-au dat de pomană farfurii cu aperitive, sărmăluțe, ciorbă, pește, ardei copți, murături, dar și orez cu salată, zacuscă şi păhărele. Credincioşii au fost cinstiţi cu lichior de mentă, specialitatea călugărului Efrem.

Alături de fani și de fata artistului, la parastas au mai luat parte și mai mulți colegi de-ai acestuia, printre care și bunul său prieten Nicuşor Iordan, pe care artistul l-a rugat pe patul de spital să aibă grijă de fata lui.

Aurelian Preda a dorit să fie înmormântat la Dervent, după ce a visat mănăstirea de pe malul Dunării. “În urmă cu câţiva ani, am avut o cădere foarte mare şi, stând într-o convalescenţă profundă, am avut un vis... parcă era o voce care-mi vorbea în ureche şi mă încuraja: «Stai liniştit, că nu vei muri! Atunci când va fi să pleci din această lume, vei fi în Casa Domnului, pe malul unei ape, într-un lăcaş de cult ce poartă nume de trecătoare»”, povestea artistul înainte să moară. După ce a descoperit mănăstirea, Aurelian și-a petrecut vacanțele numai aici.