EXCLUSIV Uite cât se chinuie Leo Iorga pentru un concert de o oră!

Din 2011, de când a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, Leo Iorga îşi împarte viaţa între pastile, chimioterapie, spitale, operaţii, familie, muzică şi concerte. Cântă mai abitir ca niciodată şi din nevoia de bani, dar şi pentru că scena e ca un drog pentru el. Sâmbătă, la “Berăria H”, solistul a ajuns în cârje, dar a făcut un show formidabil.

Are o carieră în muzică de mai bine de trei decenii, o voce inconfundabilă şi o carismă aparte, care nu s-a diminuat, în ciuda suferinţelor din ultimii 6 ani. Leo Iorga (52 de ani) face şi acum spectacol, aşa cum ne-a obişnuit şi în perioada 1988-1996, când scotea şlagăre pe bandă rulantă cu trupa Compact. Click! a fost sâmbătă seară la “Berăria H”, acolo unde Leo era aşteptat să urce pe scenă alături de colegii lui, Teo Boar şi Vlady Cnejevici. 

Extrem de punctuali, Leo Iorga şi soţia lui, Paula, au sosit la berărie la 18.30, cu 45 de minute înainte de ora la care era anunţat spectacolul. Erau zâmbitori, amabili, au salutat pe toată lumea, după care au mers în culise, ca să se pregătească.

Leo a venit sprijinit într-o cârjă, iar soţia lui a fost atentă la fiecare pas pe care îl făcea acesta. Optimist şi deschis la orice întrebare, artistul ne-a povestit, degajat, despre problemele sale de sănătate, nu înainte de a fi ajutat de Paula să urce scările şi să se dezbrace de geaca maro pe care o avea pe el. “Sunt bine acum, după o săptămână în care am fost răcit. Sunt optimist în ceea ce priveşte starea mea de sănătate. Zilele astea am zăcut din cauza unei viroze, dar am luat medicamente şi mi-am mai revenit. Mă vedeţi cu cârja asta, da, o folosesc din 2013, după ce am fost operat la cap. Pe scenă cânt pe un scăunel pe care îl aduc de acasă, dar uneori mă mai şi ridic de pe el. De la acea intervenţie pe care am avut-o la cap am rămas şi cu probleme la o mână. De multe ori simt cum se încordează şi rămâne înţepenită câteva clipe. Însă, îmi revin repede, iau o fiolă de diazepam şi gata, sunt ca nou”, ne-a povestit Leo înainte de începerea show-ului.

Şi, pentru că tot a venit vorba despre show, artistul ne-a spus şi câteva trucuri la care apelează înainte de a urca pe scenă. “Înainte de concert tot timpul fac vocalize, chiar dacă am atâţia ani de muzică. Vocalizele sunt diferite în funcţie de voce. Într-o zi pot fi răguşit şi fac anumite exerciţii, în altă zi pot avea alte probleme şi îmi încălzesc altfel vocea. Pentru mine este obligatoriu acest lucru înaintea fiecărui concert. De fiecare dată am emoţii, aşa că prefer să iau câte o «pastilă» de vodcă, să prind curaj şi să fac show atunci când sunt pe scenă”, ne-a mai spus, cu umor, îndrăgitul artist.

Când a urcat pe scenă, Leo s-a aşezat pe scăunel, a salutat publicul şi a început concertul cu celebra piesă “Trenul pierdut”. Publicul, de toate vârstele, a fost în delir. Iată că, în ciuda problemelor de sănătate, Leo a reuşit să facă un adevărat maraton de concerte de la începutul anului şi până acum: Timişoara (24 februarie), Arad (25 februarie), Cluj Napoca (9 februarie), Baia Mare (10 februarie), Oradea (11 februarie), Bacău (2 martie), Piatra Neamţ (3 martie), Braşov (4 martie), Focşani (5 martie), Bucureşti (8, 18 martie). Onorariul solistului se situează în jurul sumei de 1.500 de euro.  

Diagnosticat cu cancer în 2011

Problemele de sănătate pentru Leo Iorga au început din 2011, când a aflat că are cancer pulmonar. A fost operat la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta”, din Capitală, însă, pe parcurs, medicii i-au descoperit şi alte probleme mai grave. În toamna lui 2013 a suferit o operaţie noninvazivă pe creier, pentru extirparea unei tumori benigne. A recidivat în primăvara lui 2014, fiind operat atunci de medicii Sergiu Stoica şi Mihai Crăciun. În iulie 2015, Leo a suferit o altă operaţie la Fundeni, pentru extirparea unei tumori de pe glanda suprarenală. În septembrie 2015, la Spitalul Monza, artistul s-a operat pe creier pentru extirparea unei alte formaţiuni. La începutul acestui an, a ajuns şi pe mâna medicilor din Cuba, unde a încercat un tratament revoluţionar.