Fetelor, puneţi stop operaţiilor estetice!
Ambele sunt trecute de 40 de ani, însă nu s-au acomodat deloc cu transformările corporale urmare a trecerii timpului. Brigitte Năstase şi Mihaela Rădulescu au devenit dependente de tratamentele estetice, iar rezultatele nu le sunt deloc favorabile.
Pentru a şterge semnele îmbătrânirii de pe faţă şi de pe corp, medicii au venit în ajutorul femeilor cu nenumărate intervenţii estetice.
Brigitte Năstase şi Mihaela Rădulescu sunt în temă cu aceste noi proceduri. Încep cu tratamentele pentru riduri sau cu cele de îngroşare a buzelor, ca într-un final să ajungă la bisturiu.
Soţia marelui tenisman Ilie Năstase împlineşte luna viitoare 41 de ani, iar prima intervenţie chirurgicală a făcut-o la 26 de ani, pe când visa să aibă buzele senzuale ale Angelinei Jolie.A continuat cu injecţii pentru ridurile de expresie şi a ajuns să-şi facă şi o operaţie la sâni, după ce a născut.
În primăvara lui 2014, Brigitte a mers la medicii din străinătate pentru a-şi scoate o substanţă cancerigenă din buze, dar şi pentru un lifting facial prin repoziţionarea muşchilor.
În mai 2017, Brigitte a mai apelat la două operaţii pe care le-a făcut în aceeaşi zi: şi-a mărit fundul şi şi-a micşorat nasul. Mihaela Rădulescu a început cu injecţii pentru riduri, pentru pomeţi şi pentru mărirea buzelor. Are însă şi un implant mamar cu silicon. A mai apelat şi la injecţii şi la tratamente cu efect de lifting facial.
Aceste intervenţii sunt destul de scumpe, însă Brigitte şi Mihaela nu se uită niciodată la bani când vine vorba despre aspectul lor fizic, pentru că imaginea contează enorm în show-biz.
«Obsesia pentru operaţii este o boală»
Psihoterapeutul Keren Rosner nu vede cu ochi buni obsesia lor pentru reparaţii faciale.
”Nevoia excesivă şi permanentă de corectare şi îmbunătăţire a aspectului fizic, pot fi simptomele tulburării dismorfice a corpului - o boală cu repercusiune asupra imaginii şi stimei de sine. Acest comportament este generat de autopercepţia deformată - adică persoana se vede urâtă. Frecvent această preocupare constantă (dacă nu ajunge la intensitatea unei boli), este dată de presiunea socială, tehnica medicală avansată care stârneşte interesul, dorinţa de a corecta un defect real sau imaginar, frica de îmbătrânire, dorinţa impulsivă de a fi frumos/oasă, sau nevoia imperioasă de a fi admirat/ă”, a spus Keren Rosner.