Gabriel & Florentina Coveșeanu: „N-a fost dragoste la prima vedere!“

4 martie 2016 12:29   Vedete românești
Ultima actualizare:

Cei doi au acceptat să ne spună despre felul în care se construieşte o familie fericită. Care a fost drumul lor până aici şi ce urmează.

Am obiceiul să întreb părinţii în interviuri care e cel mai important lucru pe care l-a învăţat copilul de la ei. De fiecare dată am impresia că întrebarea importantă e, de fapt, ce au învăţat ei de la copii. În preajma lor oamenii devin altfel şi chiar alţii. Discutam cu soţia lui Cove despre el şi despre felul său de a fi tot timpul stăpân pe situ­aţie. Cu copilul în braţe lucrurile s-au schimbat. Când îţi ţii viitorul în braţe totul se schimbă.

Cum s-a ajuns aici? Cum v-aţi cunoscut?

Ea: E o poveste lungă, dar frumoasă. Ne-am cu­noscut cu mulţi ani în urmă, cred că vreo zece.

N-a mai numărat nimeni.

Ea: Da, ne-am cunoscut. Dar atunci ambii aveam vieţile noastre, uşor complicate.

El: Ne-am cunoscut, în sensul că am participat la o petrecere a unor prieteni comuni. Acolo am făcut cunoştinţă, în sensul acesta.

Nu ţi-a trecut prin minte că ea va fi…

El: Nu, absolut deloc.

Ea: Niciunuia nu ne-a dat asta prin minte. Eram două firi aparent total diferite. Nu ne-am gândit şi nu ne-am propus…

Tu-l ştiai pe el de la televizor.

Ea: Îl ştiam, da.

Ce părere îţi făcuse?

Ea: Sincer, nu eram o fană. Mama, în schimb, era. Ea urmărea Surprize, Surprize. Pe vremea aceea, sâmbătă seara eu aveam alt program. Şi nici el nu-mi părea genul care să-mi placă. De aceea pot să spun că n-a fost dragoste la prima vedere!

Plus că eraţi amândoi în alte relaţii.

Ea: Exact. Şi ne-am reîntâlnit, ironia sorţii, la aceiaşi prieteni. Prima dată fusese ziua de naş­tere a ei, a doua oară a lui. Şi de data asta, altfel. Eu singură, el proaspăt divorţat. Am fost umă­rul potrivit.

El: A fost o conjunctură favorabilă. Era un mo­ment în care ambii ieşisem din nişte relaţii. Nu ne doream neapărat altele. Eu eram cumva neîn­crezător în ideea de relaţie, aşa că am început to­tul sub „om vedea“. Şi chiar aşa a decurs, am zis să stăm împreună cât ne-om simţi bine, convinşi că va veni un moment când n-are să ne mai fie bine. Momentul acela nu a venit. Încă. (râde) A venit că­sătoria, cam la trei ani de atunci.

Citește mai mult pe www.okmagazine.ro!

Mai multe