George Stanca: «Aveam nevoie de această suferinţă ca să mă apropii de Dumnezeu»

George Stanca s-a stins din viaţă luni 4 februarie, la 71 de ani. A sperat până în ultima clipă că se va face bine şi că suferinţele sale au venit tocmai pentru ca el să se apropie de Dumnezeu. Publicistul, care scria de 10 ani şi în paginile ziarului Click!, suferea de mai multe boli şi făcuse trei operaţii din iulie până în noiembrie.

”M-am hotărât ca odată cu noul an să reiau scrierile la blog. Am lipsit atât din motive de sănătate. Ce să vă spun despre un calvar care a ţinut din iulie în noembrie, mi-a stricat sănătatea şi vara… şi toamna şi sărbătorile. 

Pe scurt ca o coincidenţă nefastă anul 2018, al Unirii, Centenarului Nostru pentru mine a fost un dezastru, un calvar. Pe scurt, din iulie în noiembrie trei operaţii şi mă mai aşteaptă încă una. Cum să fiu optimist când ieri aflu că bunul meu prieten Petre Tănăsoaica a murit făcând infarct la intervenţia pentru o ocluzie intestinală. E drept că avea inima slabă.

Observându-mi sensibilitatea el mereu îmi spunea: «bă Stanco, tu plângi uşor, să vii şi la moartea mea că eu mă voi duce primul, pot să mor oricând»… Avea inima slabă… şi doar 63 de ani”, scria George Stanca pe 5 ianuarie. Mai târziu el a ţinut să povestească despre starea sa de sănătate şi că a fost vizitat la spital de duhovnicul lui Ion Dolănescu, la petrecerile căruia era prezent într-o perioadă.

”Chiar de Sf, Ion nişte dureri suspecte la stomac m-au dus la spital din nou. Am rămas aici … între timp am făcut un soi de bronşită care mă sufocă … Mă sufoc, nu pot respira, e un coşmar, mai ales că noaptea se petrece totul. Am însă o restanţă. Ultima scrisoare din anul trecut am adresat-o Înalt Preafericitului Daniel. Ieri a venit la spital la mine Preotul Paroh Emil Cărămizaru cu o scrisoare din partea Fericirii Sale. M-a flatat. Sunt foarte mândru şi mulţumit. Poate că aveam nevoie de aceste luni de spitalizare ca să mă apropii mai mult de Dumnezeu, cu ajutorul căruia sper să mă fac bine”, scria el luna trecută. 

N-a fost să fie! Ieri s-a stins pe un pat de la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Vedetele despre care el scria zi de zi i-au scris mesaje înduioşătoare. “A murit George Stanca. Astăzi începe, de fapt, Marea Uitare, în ceea ce-l priveşte. Televiziunile vor vorbi despre el, zile în şir, jurnaliştii vor scrie cât de bun şi de talentat a fost, prietenii vor vărsa o lacrimă, la înmormântarea sa, după care...toată lumea îl va uita. Cu excepţia, fireşte, a copiilor şi a soţiei, pe care i-a iubit atât de mult, în felul său... Eu n-aş vrea să-l uit pe George. Prietenia mea pentru el era dublată de admiraţia pe care o nutream faţă de excelentul gazetar şi talentatul poet care era George, în clipele când uita să fie afurisit. Îmi va fi dor de el, de golănaşul cu voce răguşită, care ştia să lege atât de inspirat cuvintele între ele şi care avea o lume interioară atât de bogată şi atât de frumoasă. ... În rest, dragă George, să ai un drum lin către stelele spre care ai pornit şi de unde aşteptăm, în continuare, «scrisorile» tale...”, a scris Marina Almăşan.

“Mă leagă Costineştiul anilor ’90 de George Stanca cu redacţia de la ultimul etaj al hotelului Forum, dar şi cu nopţile petrecute peste drum la Vox Maris unde împreună cu Liviu Tudan de la Roşu şi Negru sau cu Mircea Vintilă depănau amintirile folk-rockului anilor ’70… Azi aflu dintr-o ştire că George a murit”, a scris şi Dan Negru, vedeta Antenei 1.

“George Stanca, o biblio--tecă mergătoare, cu multă ştiinţă mondenă şi sportivă a plecat dintre noi... O pierdere imensă pentru presa românească. Dumnezeu să-l Odihnească în Pace...”, a scris afaceristul Sorin Mărcuş. 

De la inginer pe șantier la jurnalist

George Stanca a absolvit  Institutul de Construcții din Capitală în 1973. În studenţie a fost solistul vocal al formaţiei rock Odeon. A lucrat în mai multe rânduri la Rapid, dar şi la Fulgerul Bragadiru, apoi ca inginer de execuție pe șantierul Chiajna, inginer prefabricate (Vitan-Bîrzești și Militari BCA), în investiții (IAPI Turism), sistematizare teritoriu (arhitect-șef sector 6 București) și proiectare (inginer principal ICRAL Cotroceni). În 1978 a debutat în revista Luceafărul cu poezii semnate G.G. Crăciun. A fost redactor la revista Flacara și a colaborat la mai multe publicații, printre care România literară, Scînteia tineretului și Contemporanul. Debutul editorial a fost cu volumul de versuri „Tandreţe maximă” (1981), urmat de „Poeme pricinoase” (1983) și „Excursie cu liftul” (1988). La câteva luni de la revoluția din 1989, în 1990, George Stanca și Radu G. Țeposu au fondat revista săptămânală „VIP - Viața Invizibilă a Personalităților”, unde poetul a colaborat până în 1996. A scris despre fotbal sub pseudoniomul Il Giuleștino. (Emanuel Baran)