George Stanca: Dragă Irinel Columbeanu,
Nu mă bucură, ca pe orice român chitros, invidios şi ranchiunos, faptul că ai început să o duci rău, să fii spre faliment cum susţine presa contemporană.
Chiar mă întristează. Căci, iar, spre deosebire de mulţi români, eu nu am organul invidiei. Eu nu te-am invidiat fiindcă aveai bani mulţi: vilă, maşini bengoase, fiţe cu muierea ta sau a altuia. Eu nu te-am invidiat fiindcă aveai gagici multe şi mişto şi vorba cântecului unui prof din Vâlcea: „Irinel, Irinel/Are gagici mai înalte ca el".
Bravo ţie, ai ştiut să trăieşti, să fumezi ţigara extazelor până la capăt. Şi, dacă a venit finalul, tu crezi, ei cred, noi credem că nu poţi să trăieşti normal? Cu un Logan în curtea blocului şi într-o garsonieră sau mansardă ca atâtea milioane de români/miliarde de pământeni? Sau ca multe dintre gagicile care îţi râvneau averea? Că mă-ntreb din ce castel ai luat-o pe multpreastiamata şi detotnepreţuita Mony? Că Buckinghamul e departe... Ce atâta tragedie? Vorba lu' mamaie: sănătos să fii?! Bogaţi au fost, săraci sunt încă. Şi mai mulţi... Ştiu, viaţa te-a răsfăţat, dar mă îndoiesc că la vârsta dumitale nu ai aflat că tot ea te şi des-faţă, te loveşte, parşiva, fără milă.
Nu-mi spune că descoperi viaţa. Ia-o ca atare, moşule! Da ai avut vremuri când dracu' te-mpingea să faci dintr-o pingea de provincie o piele de căprioară, să te expui prin reality-uri, să te faci actor în propria ta viaţă, în propriul film. Acum, lasă drama să curgă, n-o face tragedie. Tu joci acu', închipuie-ţi, într-o tragi-comedie. Corect şi cronologic, ar fi comi-tragedie. Sau, şi mai precis, o dramolettă: „Iri fuse şi se duse...". Cu Irinel Columbeanu în rolul lui Iri...
Nu poţi să mai fii şi tu un om normal? Să te enervezi aşteptând maşina 331 la Romană? Să nu-ţi ajungă banii pentru medicamentele necompensate? Să nu-ţi mai stea curu' pe perne de piele veritabilă, să te zgârie discret zegrasul dintr-o pernă veche uzată? Să mănânci pâine de un leu bucata, să bei ţuică puturoasă de la ţară? Crezi că e atât de greu? Să ocupi o mansardă, mâncând pufuleţi şi şaorma? Cu apă de la chiuvetă? Să moară Bibi, Iri, dacă nu trăind aşa, ai să-i îngropi pe toţi.
Longevivule!