George Stanca: Dragă Victor Piţurcă,

Nu ştiu câtă vină ai tu la dezastrul de marţi. 1-4 cu Olanda. Mare rahat. De unde, bătând Turcia pe care ungurii au terminat-o cu 3-1, constat că ne-am îmbătat cu apă rece. La Istanbul am bătut o fantomă, iată, devenită ciuca bătăilor din grupă; după fireştile paparude Estonia şi Andorra.

Iar presa noastră, vai de mama ei, nu mai scrie cu creierul, ci doar cu inima. Ce popor complexat. Lăsaţi, neică, alea despre „românu' are şapte vieţi în pieptu-i de aramă"! E poezie. Şi, românul de acum un secol nu e cel de azi: din ce în ce mai oriental-îndepărtat, mai spre baragladinizat. Căci, fiecare ţară merită presa pe care o are. Nici subsemnatul nu face excepţie... Am pus botul din greu la... ideea iluzorie, cretină, bolnavă, nerealistă privind... victoria asupra batavilor.

Vai de bunicile noastre! Încă de la Stambul, penibilul Grozav din meciul cu Olanda, care a avut o ocazie identică degeaba, era comparat cu Mihai Viteazu, Călugăreni, Ştefan, Ţepeş. Şi-a luat-o-n cap. Lipsea Napoleon... dar iată că veni şi el acum... cu Waterloo.

Vai de Steaua noastră... care a dat 8 jucători unu şi unu, la care tu ai adăugat toţi refuzaţii tăi din trecut. Cred, totuşi, că mai era nevoie şi de un Săpunaru, Ştefan, Costin Lazăr introdus din primul minut chiar şi la Istanbul, Sânmărtean, Mureşan, Nicolaie.

La Tătăruşanu tac, s-a văzut... Nu-ţi fac eu echipa, mai ales când se vede că batavii-s imbatabili. Ba, jur!, când am dat noi golul, m-am gândit o secundă, Diavolul!, la meciul lor de la Budapesta, la 4-1, dar repede l-am alungat pe Satana.

Degeaba, atâta fu! Nu-ţi fac ţie nici o vină, deşi poate ai nişte încăpăţânări, fixaţii pietrificate. Vina e a tuturor. După un 1-0 scremut la turci ne şi vedeam deja pe locul întâi. În semifinale. La Rio birjar, la Rio... ha, ha! Şi neşansa.

Şi arbitrul..., dar scorul îmi dă peste bot: „Taci dracu' dă prost!". Vina? Mentalitatea mioritică de slugă; a americanilor din politichie; obedienţa românului faţă de orice prost cu bani... Nu suntem de primul loc. Mental.

Avea dreptate Hagi, că într-o zi o să-l pupăm şi-n cur (nu a zis chiar aşa), pentru ce a făcut el la Naţională. Veni momentul... nu mai avem jucători care să moară pentru ţară. Nu mai e fotbal. Nu mai avem ţară.

Curând vom fi o biată colonie. Măcar, să ştim din timp a cui...