Giuleştina: Rapid, ca la băi….

La valoarea sa, Rapid a scos un egal preţios. În deplasare.

Dar, pe care s-ar putea să-l piardă la masa verde. Fiindcă unii ”suporteri” nu au altă treabă decât să dea cu petarde. Sau să-i segrege pe jucătorii adverşi de altă culoare decât cea dominantă prin cartier, şi aia  incertă... Că adversarii, mai ales cei de la Concordia Chiajna, şi mai ales brunetul brazilian Wellington, sunt Marele inamic al nostru, vezi tu! O stupizenie care premerge catastrofe mari în Giuleşti. Vă spun eu.

Sunt aşa de supărat că-mi vine să pun punct. Şi să–mi fac o clismă reparatorie cu chinolin-oxichirizim şi hexametilen de teramin... Că, pe  la coada partidei, şi Rapidul şi Chiajna, nu s-au mai omorât cu firea. Parcă într-un blat fratern. Oooo!, am zis ”parcă”. Departe de mine gândul să acuz. Sunt două echipe disperate. Au vrut un egal. Mutual. O imensă prostie de ambele laturi. La ai mei//ai noştri mi s-a părut  firesc. Atâta pot. Ba, au jucat minunat faţă de catastrofa cu Dinamo. Chiajna mă interesează mai puţin. Cât e acolo Şumudică la care ţin. Şi, cât se implică primarul Mircea Minea. Gândind profund şi sentimental, meciul fu pe sufletul unui rapidist blând. Pragmatic.

Trei puncte erau de aur. Da’, cu cine să le iei? Că, iar îmi sare ţandăra, care presează muştiucul mustăriei. Isteriei. Revin şi analizez de la cine ni se trag toate aceste belele suplimentare? Nicidecum de la galerie. Din ce în ce mai compactă. Activă. Ci, doar de la câţiva derbedei cu iniţiative excesive. Deci anti-rapidiste. Când eram în B, reacţiile lui Nae Manea, când mai lansau băieţii un buchet de  petarde era: ”mai trece o datorie la contul de sărăcie!”... Dar, cu ce autoritate să le vorbeşti? La confuzia cancerigenă din club, cine/ ce să le spună? Cu ce să-i convingă? Despre jucători am să scriu când vor juca. Că, la Chiajna au fost ca la băi...