In memoriam Aurelian Preda

Nu am fost un fan de-al său. Nu că aș avea vreun reproș, dar pentru mine, ce era de spus în muzica populară (și folclor, care e altceva consistent) s-a cam spus. Nu mă luați cu ”eternitatea folclorului”, că o știu, dar ea ține de neam și de sistemul lui defensiv.

M-am hrănit din plin cu ”clasicii” Tănase, Lătărețu, Luican, Cristoreanu, Moldovan; Ioana Radu, Benone, Irina, Dolănescu, Ciobanca, Vicoveanca, Sărăroaica - genială solistă!, uriașă pierdere… - cu frații Petreuș, Titiana Mihali, Florica Bradu, Sabău, Valeria Peter-Predescu și mulți alții, pe care i-am enumerat en gros ca să-mi sprijin afirmația. Nu vreau să se creadă că nu mi-a plăcut muzica lui Preda sau el însuși. Ba am arătat și din ce se extrage… Numai că, de câte ori îl vedeam, aveam un sentiment de durere și de simpatie înclinată spre compasiune. Nu știu de ce? Mă durea ceva la nordul rece și-ntunecat al sufletului meu… Și, iată, intuiția mi s-a confirmat. Solistul plin de carismă blândă și de talent s-a stins prematur. Dacă ar fi avut 21 de ani l-aș fi comparat cu un Labiș al folclorului. El avea dublu, dar tot prematur e să te stingi la 40 de ani. Urmărindu-l ades am constatat că avea o carismă deosebită, cum am mai spus. Atrăgea lume cu cântecul. Cu ființa și firea sa. Dovada? Public, admiratori, colegi de breaslă care s-au adunat la Mânăstirea Dervent să-l pomenească.

Ce face Dumnezeu cu darurile sale, apropos de carismă! Sunt unii care au chip, obraz, talent, voce… de toate și nu trec de bordura unei scene. Rămân la frontieră, ca turnați în betoane. Și alții cu un firicel de voce - ca Dan Spătaru, dar nu e cazul  nostru -  care se lăfăie, se scaldă, se bălăcesc în dragostea mulțimii. Har -ăi zice! Ori, așa se explică exodul născut de aniversarea a un an de la moartea cântărețului… Sigur, este și momentul social implicat. Omul și țara la ananghie - căci, este! - au o sensibilitate mai mare la durere, la artă; are o pedispoziţie spre acordurile minore, dramatism, tragism. Da, este și starea nației o explicație. Asta nu diminuează cu nimic din merite. Gloria devenită postumă se revendică din poziția ocupată de Aurel Preda în ierarhia muzicală produsă de gustul actual al poporului. Popor - de data asta deloc ingrat, căci reproșuri… - care nu odată, manipulat, îndobitocit, a călcat cu gustul în cele mai afunde prăpăstii. Noroc că o face cu gustul. Deși, nici la vot nu e prea expert… 

Aurelian Preda - un fenomen social, un solist parcă predestinat tragicului. Dar, un artist sensibil, de neuitat prin scurta sa viaţă. Și operă…