In Memoriam: Nicăpetre

Pe 27 ianuarie este ziua unui mare român. Mare artist. Plastic. Mare intelectual. Care a ”judecat” arta. Care a sculptat și pictat cu o luciditate fabuloasă. Fiindcă la el, la Petrică Bălănică pe numele său real, realismul și luciditatea, actul conștient au fost dominante în operă.

Acum împlinea 82 de ani. Exact cât Florin Piersic. În aceeași zi… S-a stins în 21 aprilie 2008, de ziua Sfintei Alexandra, la 72 de ani. Iată, în aprilie sunt 10 ani de când Nicăpetre nu mai este. Cred, sper, că Brăila și dl Cândea directorul Centrului Cultural ”Nicăpetre”, îl vor comemora…

Ciudat este pentru mine, mai tânăr decât marele artist, că deși am colaborat concomitent la revista ”Săptămâna” 1970-72, el făcea grafica, vignietele, eu cronici rock, ne-am apropiat abia prin 2006. Când din Canada unde locuia și lucra a venit la București cu o expoziție omagială - 70 de ani. Grandioasă. Sculptură și desen… un desen pe planșe uriașe. Fu, poate, ultima sa mare expoziție. Una antologică, găzduită de impozanta sală Carol I a Bibliotecii Centrale Universitare din Capitală…

Un înger serafic și generos ne-a apropiat atunci atât de repede, încât câtă vreme am fost împreună chiar ne-am comportat ca niște vechi, foarte vechi prieteni. Despre dragostea sa pentru artă, România și trecutul ei cultural nu e nevoie de cuvinte. Vezi bustul lui Eminescu de la Brăila. De la Hamilton. Apoi cum relata Andei Bădescu în vremi ”La jumătatea distanţei dintre metropola de expresie britanică Toronto şi celebra Cascadă Niagara se află Câmpul Românesc din Hamilton…”. 48 de acri. Supranumit ”Mica Românie a lui Nicăpetre”. ”Muzeul în aer liber Nicăpetre”. ”Al treilea loc bioenergetic din lume”.(!!!)

Nică a lăsat dâre grele și nu numai în țară. Legende. Multe le știe pictorul și prietenul său Augustin Costinescu… Nică, cu fizicu-i de Brâncuși uriaș, parcă făcut el însuși din piatră, avea o sensibilitate fenomenală. Căci grafica/desenul era alt aspect măreț al artei sale. Obsedat de lege existențială, Nulla dies sine linea - nici o zi fără o linie…, ”trăgea” linii după un dicteu divin. Mărețele lui tablouri pe tema ”Artistul și muza sa”, ne dezvăluie multitudinea muzelor, dar și bărbatul, artistul de o frumusețe deosebită. Virilă. Fermă. 

Mă bucur că-n ultima clipă când ne-am mai văzut pe lumea asta, la Aeroport, a rupt o foaie din caietul său ”Nulla dies…” și mi-a dăruit o acuarelă cu un splendid nud. Apoi, un volum întreg de vesuri - Erotikon - al meu, este ilustrat cu nuduri aparținându-i. Lucru ce mi-a înnobilat cartea… Și să nu uităm că la Centrul Cultural Românesc din Hamilton a sculptat portretele unor Mihai Eminescu, brăileanul Nae Ionescu (marmură), şi ale unor scriitori români din exil: Mircea Eliade, Aron Cotruş, Vasile Posteucă, Vintilă Horia, Horia Stamatu, George Donev (bronz)... 

Nicăpetre - un colos. Un geniu al României!