INTERVIU Fuego împlinește 45 de ani. Bilanț sincer despre viața personală și carieră: "Sunt propriul meu stăpân și-mi place foarte tare"
Paul Surugiu-Fuego este fericit că și-a reluat activitatea, iar ziua de naștere, de luni, 23 august, când va împlini 45 de ani, îl găsește așa cum se cuvine, pe scenă! Pentru Fuego urmează un maraton de concerte, iar pe 3 septembrie va organiza expoziția de pictură cu numărul 17. Despre toate acestea, dar și despre viața sa din spatele scenei, artistul ne-a vorbit într-un interviu exclusiv.
- Click! Ți-ai reluat activitatea. Cum a fost revederea cu publicul?
Paul Surugiu Fuego: Revederea cu publicul este întotdeauna o bucurie, un privilegiu la care nu pot renunța și după care am suferit enorm cât am fost în pandemie și ni s-a răpit acest tip de comunicare. Eu sunt ce sunt azi datorită oamenilor și nimic nu poate egala sentimentul de a fi pe scenă, de a dărui emoții, de a stabili o legătură la sala de spectacol. Ulterior, eu sunt artistul care stă cu orele și dă autografe, povestește cu oamenii și interacționează în mod direct.
Nu doar mie mi-a lipsit asta, ci și publicului. Se simte că oamenii sunt dornici de frumos, de artă, de o legătură directă cu artistul din fața lor. Simt și mai intens fiecare moment și au o dorință mai puternică de a fi parte a poveștii. Așadar, pe scenă eu sunt ca peștele în apă! Acolo e lumea mea, acolo eu dăruiesc parte din mine și iată că de aproape 15 ani, fără întrerupere până în pandemie, aduc publicul la sală, prin țară, care plătește bilet ca să mă vadă și să mă asculte!
- Ești pe afiș și la mare. Cum e publicul de pe Litoral?
Am fost în câteva spectacole pe Litoral, puține, la invitația lui Bebe Mihu, pe care nu l-am putut refuza, el fiind unul dintre oamenii care acum vreo 22 de ani mi-a întins o mână, mi-a dat o șansă și m-a luat în spectacolele lui, în deschidere. Pe Litoral publicul e divers, pestriț cumva, împărțindu-se între genurile care se ascultă și se promovează în prezent. Cine a vrut să mă asculte, a venit să o facă și din nou spun că se vede dorința lor de a petrece, de a se distra, de a ieși din starea aceasta de nesiguranță și a uita pentru câteva clipe de problemele lor. La Saturn, într-unul dintre aceste concerte, oamenii n-au mai avut răbdare și au început să danseze, să facă hore, să se distreze mai ceva ca la o petrecere, pe muzica mea. Și asta îmi arată cumva că publicul român nu este pierdut de tot în subcultură și mediocritate și mai poate face distincția între ce e de calitate și ce nu!
- În pandemie ai avut mai mult timp pentru pictat. Câte tablouri ai pictat în pandemie?
Așa e. Asta a fost una dintre activitățile mele principale în pandemie, dincolo de radio și televiziune. M-am regăsit în pictură! Pictura face parte din mine! Cum am câteva ore libere, aștern ceva pe pânză. Nu-mi iese de fiecare dată. Alteori, mă regăsesc acolo și mă calmez după o zi plină. Sunt inspirat de ce simt, de felul în care e starea mea în acel moment. Formele florilor mele sunt atipice, iar combinația de culori, asemenea. Muzica mi-e sfetnic bun și pictez ascultând ceea ce mă relaxează și mă face fericit, de la Celine Dion, la Barbra Streisand, până la muzica rusească sau cea clasică. Niciodată nu pot face un tablou identic. Oricât de mult aș încerca! Asta pentru că nu pictez la comandă și pentru că de fiecare dată simt altceva! Tablourile mele, vreau să cred, au în ele candoare și putere, o anumită maturitate și chiar dacă nu sunt capodopere, cred eu că bucură privirea!
- Ai ajutat mulți colegi prin proiectul tău, Art by Fuego. Câte tablouri ai pictat în cei 6 ani de când ai avut primul vernisaj?
N-am ținut o evidență clară și nici nu-mi doresc asta. Probabil undeva de ordinul sutelor și sunt onorat că au ajuns în expozițiile personale sau pe peretele unor oameni pasionați, iubitori de frumos, care știu să aprecieze această latură a mea și care au găsit a fi speciale tablourile mele. Acestea au ajuns și peste hotare, în America, Israel, Italia, Germania, Spania și chiar în Canada! Într-adevăr, am încercat să ajut cât mai multă lume, fie că au fost artiști cu probleme financiare sau de sănătate, fie că sunt tineri aflați la început de drum. Am sprijinit peste 350 de artiști și sunt mândru de asta, sunt mândru că prin pasiunea mea am putut investi în viitor, am adus speranță și am oferit șanse! Nu sunt pictor, nu am veleități și nici nu pretind asta! Sunt un om pasionat, autodidact și fac cu plăcere ce fac! Iar dacă știu că din vânzarea lor pot ajuta, o fac și cu mai mare determinare!
- Pe când o nouă expoziție?
Chiar acum, pe 3 septembrie, voi realiza expoziția cu numărul 17, în șase ani de când a luat naștere proiectul meu. Vom merge în inima Bucovinei, pentru a expune, prima oară de după pandemie, într-un bal al artelor. Aceasta va avea loc la Vama, lângă Gura Humorului, în județul Suceava și voi expune vreo 25 de tablouri noi, cu rame speciale, în foiță de aur și cu multe alte surprize. Ca întotdeauna la evenimentele mele de acest gen, voi premia mai multe personalități, voi premia colegi și voi sprijini financiar 4-5 tineri talentați. Aceasta se numește „STRÂNGE-MĂ-N BRAȚE”, iar artele se vor împleti, într-un melanj armonios, putând admira cele mai noi tablouri și totodată să vă bucurați de o seară relaxantă, culturală, calitativă. Tablourile noi au în ele un fragment în plus din trăirile mele, din gândurile pe care le-am avut în pandemie, titlurile fiind sugestive.
Sunt tablouri florale și chiar sunt fericit că acum șase ani, după ce Doina Păuleanu, marele critic de artă de la Constanța, care ne-a părăsit prematur din cauza Covidului anul acesta, mi-a zis să am curaj, am ieșit public cu această îndeletnicire, am avut dorința de a evolua și de a arăta lumii că pot face și altceva dacă-mi place și dacă-mi pun în plan! Iar faptul că am putut ajuta oameni cu asta, face ca totul să fie de două ori mai frumos și mai special pentru mine!
- Ai avut mai mult timp și pentru piese noi... Ai petrecut mai mult timp cu familia?
Da, am făcut și multe melodii noi! Pe unele le-am lansat, pe altele aștept să le scot pentru public, curând, la lumină, pe canalul meu oficial de Youtube – FUEGO-PAUL SURUGIU. Am stat mai mult și cu familia și cu prietenii în pandemie și sunt bucuros că am fost mai aproape de bunica, pe care nu știu cât o voi mai avea lângă mine!
- În vacanță ai fost?
Nu, n-am fost. Am făcut mai multe drumuri prin țară unde am încercat să îmbin utilul cu plăcutul. M-am relaxat la mare câteva zile, deși eu nu stau la plajă, nu fac baie în mare și nu sunt fanul soarelui. Am ajuns și prin Basarabia și prin câteva locuri frumoase de acolo. Mi-aș dori din suflet să pot evada cât mai curând, măcar câteva zile, dar fără să stau cu frica că în orice secundă se poate intra în cod roșu și să fiu nevoit să stau 2 săptămâni în carantină. Nu-mi doresc asta și nu-mi doresc să merg în locuri de care să nu pot bucura pe deplin! În felul acesta, stau în România, mă bucur de ea cât mai mult și aștept să vină momentul! Nici n-am avut foarte mult timp, ce-i drept, în ultima vreme! Vreau să ajung cât mai curând în Rusia și desigur, poate voi merge anul care vine, din nou, în America și în Vegas, unul dintre locurile în care mă simt cel mai bine și în care am văzut cele mai bune spectacole din lumea asta, cu Cirque de Soleil, Diana Ross, Cher, Mariah Carey sau Celine Dion.
- Pe 23 august, de ziua ta, vei fi pe scenă?
Da! Voi celebra pe scenă vârsta asta frumoasă, în locul în care, acum vreo 25 de ani, în perioada studenției la Teatru, mergeam și admiram cei mai mari actori români, la Teatrul Național din București. Voi concerta alături de minunații artiști de la Prestige Orchestra și Alesis, de la 20.00, într-un show plin de culoare, amintiri, emoție, dans și bucurie, împreună cu cei care m-au făcut ce sunt azi și cărora le mulțumesc pentru asta, publicul meu! Va fi un super spectacol, cu surprize, dans, costume, piese noi și vechi, într-o altă interpretare și lucruri inedite! De ziua mea, cu siguranță, ca și în celelalte, lăsând totul în plan secund, sunt un om fericit și împlinit!
- Care a fost cel mai frumos cadou primit în dar de ziua ta acum sau în copilărie? Dar de la fanii tăi? Ce dorințe ai pentru acum?
Greu de zis! Am primit acum mulți ani, la începuturi, o mașină și am fost tare entuziasmat în momentul acela. Cred că fiecare cadou e frumos în felul lui, pentru că arată că cel care ți l-a oferit se gândește la tine, îi pasă, vrea să-ți fie aproape și să demonstreze asta într-un fel anume. Fanii îmi dau în schimb, tot felul de cadouri atipice, de la torturi, la dulceață, zacuscă, haine, accesorii, cărți și alte lucruri năstrușnice, pe care încerc să le păstrez, pentru că știu că vin din suflet! Nu am dorințe prea multe de ziua mea. Niciodată n-am fost un om pretențios. Eu mă mulțumesc cu puțin și de cele mai multe ori, e nevoie de ceva nesemnificativ pentru alții, ca eu să fiu pe deplin fericit. Îmi doresc să fiu sănătos și să pot duce fiecare proiect în parte. Să am mintea limpede și să nu pic în derizoriu vreodată. Să pot face emisiuni frumoase și să mențin o linie de bun simț și calitate, la TVR 2, în fiecare duminică, de la ora 15.00, acolo unde de trei ani, reușesc, alături de o echipă minunată, să creez divertisment clasic, cu substanță, din drag de România mea. Vreau să pot fi în continuare un om corect, care să nu încurce și care să-și respecte cuvântul dat.
Fuego: "Nu îmi este rușine cu nici o etapă a vieții sau a carierei mele"
- Cum te vezi acum, la 45 de ani?
Am fugit mereu de propriile evaluări, pentru că sunt destul de drastic și nu prea găsesc foarte multe lucruri care să-mi placă cu adevărat. Chiar și așa, voi risca un soi de portret al omului ajuns acum la 45 de ani, o vârstă frumoasă, care a adunat în ea numeroase amintiri. Nu am regrete de vreun fel. Nu simt nici o apăsare a ce am lăsat în urma mea și nu îmi este rușine cu nici o etapă a vieții sau a carierei mele. Nu cred să existe vreun lucru profesional pe care să fi vrut să-l fi făcut la un moment dat, bun sau rău, și să nu fi încercat. Asta face parte din structura mea. Sunt un om bătăios, care nu se lasă și care vrea să se lovească singur cu capul de pragul de sus, decât să-i pară rău mai apoi că nu a încercat. Îmi duc anii cu mândrie și cred că am în față un parcurs la fel de bun și armonios ca și cel de până acum. Nu a fost și nu este nimic simplu în ceea ce fac eu. Poate că pare strălucitor și interesant, dar la mijloc sunt multe sacrificii, stres, timp investit, nopți pierdute, vacanțe la care am renunțat, prietenii pe care le-am neglijat și un efort susținut în a face performanță de unul singur. Sunt propriul meu stăpân și-mi place asta foarte tare.
Mă bucur de o libertate pe care mi-am câștigat-o în vreme și care-mi permite să fac ce vreau, să gândesc cum vreau și să acționez ca atare și dincolo de orice, să dăruiesc părți ale sufletului meu în artă, fie că e muzică, pictură sau orice altă acțiune întreprind. Am și părți bune și defecte. Mă enervez rapid, sunt impulsiv, dar încerc să ascult și apoi să trag cele mai bune concluzii. Nu cred că există un om perfect, dar în schimb, vreau, tind, ca munca mea să fie la cel mai înalt nivel. Muzica îmi definește sufletul și viața și n-aș putea fără ea, în orice secundă a existenței mele.
- Spectacolul de la Sala Palatului din martie 2020 va avea loc în noiembrie 2021?
Da, sper să fie ultima reprogramare și sper să pot, așa cum mi-am propus, să duc la bun final acest proiect ambițios. Am investit enorm de mult, de la suflet, la timp, bani și speranță. Vreau să iasă așa cum ne-am pus în minte și sigur îl vom realiza, dacă nu vor veni din nou restricții majore, capitale. E tare greu să știi că vrei să faci ceva de anvergură, pui tot umărul la construirea acestui vis și n-ai cum să-l îndeplinești pentru că .. e pandemie! În luna noiembrie, pe 29, la Sala Palatului din București, veți putea lua parte la evenimentul SIMFONIC, un concert pop-simfonic. Show-ul va fi realmente colosal, cu peste 140 de artiști pe scenă, cu elemente speciale și multă emoție. Voi fi acompaniat de Orchestra Metropolitană București, condusă de maestrul dirijor Daniel Jinga. De asemenea, pe scenă va fi prezent și Corul Accoustic, în formulă de 50 de interpreți, alături de care voi cânta, într-o reverie a muzicii, o poveste despre frumos, despre dragoste, despre puterea pe care sunetele o au asupra noastră. Spectacolul va avea mai multe surprize formidabile, de la noutăți muzicale, sonorități pline de patos și putere, până la invitați speciali și duete inedite, cu nume de referință ale lumii, la propriu!
- Păstrezi costumele de scenă? Câte ai până acum? Cât ai investit în ele?
Da, sigur că da. Păstrez absolut tot ce ține de profesia și de cariera mea. Sigur că am toate sacourile și hainele pe care le-am realizat pe parcursul timpului. Sunt de ordinul sutelor, dulapuri întregi. Pe unele nu le voi mai putea purta niciodată, pentru altele aștept să mai dau câteva kilograme jos. Am investit enorm în ele, pentru că niciodată, dar absolut niciodată, nu am primit ceva gratis, în parteneriat, pentru promovare sau luat în dar. Mereu am investit în ținutele, fie că sunt de scenă sau pentru emisiunea de la TVR 2! Consider că așa e firesc și așa îmi respect publicul! Hainele mele de scenă trebuie să fie altfel! Acolo e sărbătoare, e un show, e sclipire, extravaganță, muzică, o lume în care dăruiesc și care trebuie să aibă sclipirea și eleganța ei! La market nu merg în sacou cu paiete, nu port redingote și nici extravaganțe nu fac! Unii nu înțeleg că anumite din ținutele mele fac parte dintr-un concept! Poate că unora nu le place, e dreptul lor, dar pe scenă totul e permis și e cumva o prelungire a mea, un om complex, care a fugit întotdeauna, prin ce a făcut, de banalitate, monotonie și concepte expirate!
Citește și:
Zece secrete pe care nu le ştiaţi despre Fuego
Singura glumă care îl scoate din sărite pe Fuego: «Sunt sătul, mi-a ajuns»