INTERVIU Silviu Prigoană: «Am trei fraţi, dar nu vorbim»

A avut o copilărie fericită, dar nu se înţelege cu cei trei fraţi ai săi. A rămas văduv cu doi copii mici, dar a ştiut să răzbată în viaţă. Silviu Prigoană a acordat un interviu inedit pentru emisiunea “Click!” de la Prima Tv.

Click!: -Cine este Silviu Prigoană?

-Păi dacă până acum nu nu ţi-ai dat seama, e o întrebare...

-Aşa, din punctul dumneavoastră de vedere...

-Un cetăţean absolut normal. Un cetăţean al planetei este Silviu Prigoană, care nu a facut nimic senzaţional.

-Ce fel de copilărie a avut Silviu Prigoană?

-Foarte frumoasă!

-Mai aveţi fraţi domnule Prigoană?

-Da!Suntem patru fraţi.

-Şi cum vă înţelegeţi cu fraţii dumneavoastră?

-Foarte bine!-Nu vorbim şi atunci totul este în regulă.

-Aţi avut o ceartă în familie sau de mici...

-Nu!

-Dar când eraţi mici vă înţelegeaţi bine cu fraţii dumneavoastră?

-Nu îmi mai aduc foarte, foarte bine aminte, ce s-a întâmplat pe vremea aia, când eram mici, mă rog când am crescut mai mari, ne-am împrăştiat repede de acasă.Fratele meu a plecat de la Cluj la Bucureşti în clasa a 9 a, eu am plecat în clasa a 10 a la Cluj, au rămas cei doi mici acasă , ne întâlneam mai mult în vacanţă, vacanţele le petreceam eu mai mult pe la bunici că acolo era locaţia mea, ne plăcea cel mai mult şi nu am avut tot aşa tangenţe să zici că am stat 20 de ani în acelaşi pat toţi patru să zici ...ce nasol a fost. Nu ! Am avut o copilărie destul de fericită, fără lipsuri, cu o educaţie senzaţională din partea părinţilor mei, aveau nişte reguli la care ţineau foarte strict, masa de seară trebuia servită împreună toată lumea, sâmbăta , duminica, toată lumea trebuia să fie la masă, dacă aşa era regulamentul şi lucrul ăsta încerc să îl impun în familia mea.

-Cum a fost Silviu Prigoană adolescent?

-Un tip foarte mişto.Foarte mişto!!!

-Aţi avut foarte multe prietene?Vă curtau fetele sau dumneavoastră pe ele?

-Nu foarte multe prietene, nu. Dar eram un tip haios, mişto...

-Vă aduceţi aminte de prima când v-aţi îndrăgostit?

-Păi prima dată te îndrăgosteşti de mamă. Ca orice băiat, prima dragoste e mama, te îndrăgosteşti de mama că aşa e modelul şi prima gagică nu mai reţin clar...în clasa a 8 a , a 9 a ceva pe acolo...

-Ce studii aţi urmat?

-Liceu, facultate şi cam gata...şi am făcut de pomană facultatea că nu am profesat nici o secundă.

-Ce facultate?

-Dreptul.

-Am făcut aşa ca să dea bine la CV . În ziua de azi dacă ai facultate nu prea îţi ajută la nimic. Dacă nu ai facultate ai faţă de prost şi pe considerentul ăsta să nu am faţă de prost, am făcut şi eu facultate.

-Dacă facultatea nu contează, ce contează în ziua de azi?

-În ziua de astăzi, în economia de piaţă contează ce ştii să faci.

-Eu sunt convins că nici operatorii care dau cu camera la noi acum, nu au studii de specialitate, dar ştiu să folosească o cameră.

-La ce vârstă v-aţi căsătorit prima dată?

-La 23 de ani.

-V-aţi îndrăgostit? Cum v-aţi cunoscut soţia?

-O fostă colegă de clasă.Ne-am căsătorit, am avut doi copii şi după 7 ani soţia mea a murit şi am rămas cu doi copii , unul de 6 ani, unul de 3 ani .

-Ce probleme de sănătate a avut soţia dumneavoastră?

-Probleme cu ficatul, dacă se îmbolnăvea în era noastră actuală se putea transplanta,atunci nu existau modalităţi ...în 1991, 1992 nu existau posibilităţi.

-Deci practic la 29 de ani aţi rămas văduv?

-Da!

-Cum v-aţi descurcat cu doi copii?

-Eee, nu îi da omului cât poate să ducă.Nu a fost o mare problemă.Nu îţi dai seama, timpul trece , greutăţile pe care le întâmpini la un momendat în viaţă...îţi dai seama după un an, doi , trei , patru le-ai uitat în biblioteca uitării şi nici nu îţi mai aduci aminte că a fost greu sau uşor.

-Aţi suferit mult presupun, nu?

-Mă rog, nu a fost simplu , nu a fost simplu. Suferinţa mare a fost când mi-a murit un copil, atunci într-adevăr a fost o suferinţă, când mi-am tăiat piciorul, la 22 de ani am avut un accident şi mi-am tăiat un picior ...nu am suferit.

-Cum a fost? Ce s-a întâmplat?

-Un accident de muncă banal, nici nu mai contează.Dar nu am suferit atât de mult sau când a murit soţia , cum am suferit când mi-a murit copilul.Atunci chiar am fost marcat, vreo 6 luni de zile am fost marcat zdravăn , până mi-am dat seama şi lumea ştie că viaţa merge mai departe şi oricine spune chestia asta, tu ai replica instantaneu, normal că viaţa merge mai departe , că nu ţi s-a întmplat ţie, când ţi se întâmpă ţie lucrul deja se vede altfel.

-De ce aţi pierdut acest copil ? Ce vârsta avea?

-Trei săptămâni.

-El s-a născut prematur . A fost mic de felul lui, la 600 g, dar începuse să ia în greutate, ţinut în incubator şi cineva a umblat la incubator şi l-a infectat, i-a infectat mediul steril în care trăia şi a făcut o infecţie pulmonară şi a murit.

-La cât timp după ce va murit soţia, v-aţi recasătorit?

-Nu mai reţin, în 96 cam aşa ceva. După vreo 4 ani!

Citiţi mâine în Click! ce spune Silviu Prigoană despre cea de-a doua soţie!