«Lui Dan Bălan îi e dor de O–Zone! A fost copilul lui»

Vă mai amintiţi de trupa O-Zone, din componenţa căreia făceau parte cei trei solişti, de peste Prut, Dan Bălan, Radu Sîrbu şi Arsenie Todiraş? La 11 ani de la despărţire, iată că cei trei par dispuşi, dacă renunţă la orgolii, să revină pe scenă, în aceeaşi formulă de aur.

”Vrei să pleci dar nu-mă, nu-mă iei/ Chipul tău şi dragostea din tei/ Mi-amintesc de ochii tăi”, este refrenul care, în 2003, a făcut înconjurul lumii şi s-a aflat pe prima poziţie în topurile muzicale din 27 de ţări. Celebra piesă le-a adus celor trei solişti talentaţi şi frumoşi din trupa O-Zone şi un sac de bani (n.r.-au vândut peste 8 milioane de discuri), apropiaţii lor susţinând că ar fi încasat, din difuzări şi din concerte, în jur de un milion de euro. Dan Bălan, Radu Sîrbu şi Arsenie Todiraş au cântat în această formulă de aur preţ de şapte ani, în perioada 1999-2006. După care, fiecare a pornit pe drumul lui. De pildă, Dan a stat o vreme în America, unde a dat lovitura cu alte hit-uri precum ”Chica Bom” şi ”Despre tine cânt”. Ludmila (58 de ani) ne-a vorbit despre recentele proiecte ale fiului său: ”Dan este bine. Acum lucrează la studiourile muzicale din Londra şi din Milano. Îi este dor de proiectul O-Zone, pentru că a fost copilul lui.

Nu are o viaţă liniştită, acum este acasă, acum este în altă ţară, de multe ori nici eu nu ştiu de unde să îl iau. În fiecare an vine şi îşi serbează ziua acasă, pe 6 februarie, în familie. Este ca o tradiţie pentru noi”. Într-un recent interviu, Dan Bălan a povestit despre despărţirea de colegii lui: ”A ieşit un documentar despre viaţa mea. Un fel de biografie. Acolo am vorbit despre colegii mei de la O-Zone şi poate i-a deranjat ceva, dar nu am spus lucruri multe. Eu nu am vrut să mă implic pentru că am văzut alte trupe care spuneau lucruri unii despre alţii şi nu mi-a plăcut deloc. Nu aş face niciodată aşa ceva. În acest documentar sunt toate detaliile despre despărţirea noastră. A fost vorba de o trădare din partea colegilor şi mi-am dat seama ca nu mai putem continua aşa”, a declarat el, la Kanal D. Acesta s-a amuzat însă de unele încurcături, de la acea vreme: “Piesa «Dragostea din Tei» era considerată, de fapt devenise, un fel de imn al homosexualilor. Radu îl lua în braţe pe Arsenie, era ceva de senzaţie. Ei au primit melodia asta ca pe o piesă veselă, plină de energie şi probabil de asta spuneau de noi că suntem gay. Vă spun sigur că toţi trei suntem normali. Noi chiar arătam în videoclipuri ca trei bărbaţi gay”.

Arsenie Todiraș: «Tuturor ne e dor, dar avem orgolii»

După desființarea trupei, Arsenie Todiraș (33 de ani) s-a reinventat, sub numele de scenă Arsenium. El ne-a vorbit ieri despre activitatea muzicală: ”Fac proiecte în continuare, cariera mea se desfășoară mai mult în Moscova, mai cânt și la Barcelona, am mai avut și niște colaborări cu Smiley, aș vrea să mai cânt în România, am fost tare iubiți aici. Tuturor ne e dor de O-Zone, dar la mijloc sunt mari orgolii, nu cred că o să ne mai reunim. Cu Radu mai vorbesc, dar cu Dan Bălan, nu. Mai primesc și acum bani din difuzarea pieselor”. Arsenie nu este căsătorit, dar susține că își dorește să fie un tătic la fel de fericit ca și Radu Sîrbu. Recent, el a petrecut o vacanță în Thailanda, unde s-a răsfățat pe plajele exotice.

Radu Sârbu: «Mi-e dor de tinerețe, dar nu știu dacă m-aș mai întoarce»

Cât îl privește pe Radu Sîrbu (38 de ani), acesta și-a deschis, în București, împreună cu soția lui, Ana, Casa de producţie Rassada Music, unde compune pentru soliști de calibru. Radu este un tătic exemplar pentru cei trei copii ai săi, Anastasia Dalia (12 ani), David Nicolas (1 an) și Eva Maria Victoria (4 ani). Referitor la reîntregirea trupei, el ne-a dat un răspuns cu tâlc: ”Acum fiecare are drumul lui, nu știu dacă m-aș mai întoarce, dar, da, mi-e dor de tinerețe!”. Radu a povestit pe larg, despre acea perioadă, în revista OK!:”Dormeam în avioane, aeroporturi, maşini. Mâncam orice, oriunde, oricând. În lipsa unui management, eram total dezorganizaţi, dădeam mereu autografe şi aveam zeci de ore de interviuri fără pauze, vindeam milioane de albume, dar nu ştiam unde o să fim mâine. Trăiam un succes halucinant într-un haos distructiv. Şi singurul lucru care-mi dădea forţa în acele momente era bucuria din ochii publicului”.