Mariana Mihuţ împlinește 75 de ani. L-a făcut pe Rebengiuc să divorțeze de dragul ei

Mariana Mihuţ, una dintre cele mai frumoase actrițe ale Epocii de Aur, împlineşte marți, 7 noiembrie, 75 de ani. Zilele trecute, la „Expoziţia de fotografie Mariana Mihuţ”, realizată de Andrei Gîndac, artista arăta impecabil, semn că și-a păstrat cochetăria din anii tinereții.

Mariana Mihuț continuă să joace pe scena Teatrului Bulandra din Capitală, dar și să-l iubească, ca în prima zi, pe  marele artist Victor Rebengiuc, care a divorțat, de dragul ei, de actriţa Anca Vereşti.

Rebengiuc a povestit despre relațiile lui cu cele două femei. “Anca Vereşti era colega mea din anul I de Institut, o fată extraordinar de frumoasă, cu reale calităţi pentru teatru. A fost prima mea dragoste, amândoi eram foarte tineri atunci. La început a fost un amor platonic, după care ne-am căsătorit. Mi-aduc aminte cu plăcere de perioada în care am fost împreună. În toamna lui ’56, am dat amândoi concurs la Bulandra, am intrat şi am fost colegi. Am şi jucat împreună în «Nebuna din Chaillot», în «Un strugure în soare», în «Soţul ideal», în «Căsuţa de la marginea oraşului». Ce să spun? Am iubit, am suferit, m-am despărţit. Căsătoria noastră a durat din ’60 până în ’65, când am divorţat. M-am despărţit de Anca pentru că am întâlnit o altă fată foarte frumoasă, foarte talentată, pe care o chema Mariana Mihuţ. Oricum, relaţiile dintre mine şi Anca se răciseră şi intraseră într-o rutină. Eram căsătoriţi, dar nu mai era dragostea aceea de la început, de pe vremea Institutului. A fost o femeie pe care am iubit-o, o pasiune a tinereţii, însă nu pot să fac un roman de viaţă sau de dragoste”, a declarat marele actor.

Rebengiuc a vorbit la superlativ despre Mariana. ”Sunt de atâta vreme căsătorit cu Mariana, încât simt că am fost împreună de la începutul vieţii. Parcă nu a mai fost o altă căsnicie înainte. Mariana era o tânără studentă când ne-am cunoscut. Cum ar fi putut să nu-mi placă? Era tânără, era frumoasă, era atrăgătoare. Făceam parte amândoi din echipa care filma pentru «Pădurea spânzuraţilor». Eu mai jucasem în câteva filme şi eram deja un actor cunoscut. Primeam scrisori de la admiratoare, de genul: «Deşi sunt buzoiancă, iubesc şi eu artiştii». N-am răspuns niciodată la genul acesta de scrisori, pentru că nu m-a interesat. Cu Mariana a fost dragoste la prima vedere. Se pare că ne-am plăcut reciproc, pentru că ne-am căsătorit şi, iată, suntem împreună de peste 50 de ani. Căsătoria noastră civilă a fost în 1965. Tudor, fiul nostru, a apărut zece ani mai târziu, în 1975. Ne-am cununat însă religios în 1992, iar naşi ne-au fost pictorul Paul Gherasim şi soţia sa, Lilica. Ne-am cununat religios de dragul fiului nostru, Tudor, care a insistat să mergem în faţa altarului. El ne-a convins că merită să trăim acest act chiar şi după aproape 30 de ani de căsnicie. A avut dreptate. Ne-am cununat la Biserica Stavropoleos şi am trăit unul dintre cele mai emoţionante momente din viaţa noastră”, a povestit actorul pentru Adevărul.

Deși a făcut liceul la real, tânăra Mariana Mihuț a ales să dea examen la actorie. Bunica ei și-ar fi dorit să facă medicină, la asta visa de când era mică, însă ea a ales altceva. Familia i-a dat voie să dea o singură dată, sperând că n-o să intre și-o să se vindece de povestea cu teatrul. A dat admitere și a intrat la clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian Cotescu. A fost în promoția 1964, alături de Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache, Virgil Ogașanu.

„Atunci mi se părea că e lucrul pe care aş putea să-l fac cel mai bine. N-aveam foarte clar lămurit de ce. A existat în primul rând dorinţa. Îmi făcea plăcere să fiu pe scenă şi să conving oamenii, să-i iau cu mine. De fapt, cred că asta înseamnă talent, nu? Să-i convingi şi să-i iei cu tine.”

Din ziua în care a dat admitere la Institut, își amintește că era o zi de toamnă senină și că tot cheiul Dâmboviței, unde era facultatea atunci, era plin. Vreo 1.500 de oameni veniseră să dea admitere. Azi, când împlinește 75 de ani, Mariana Mihuț repetă, alături de Victor Rebengiuc, pentru piesa «Regele moare» de Eugene Ionesco, în regia lui Andrei și Andreea Grosu.