Memento Mori Ioana Radu: 100 de ani

Pe 17 februarie, marea solistă Ioana Radu ar fi împlinit 100 de ani. S-a stins în 1990, septembrie, ”prinzând” fără să priceapă mare lucru din nebuloasele Revoluției. În care nepotul său din Germania, Doru Braia, tocmai sosise ”să ne dea lecții de democrație”... Lucru ratat. Dovadă ”strada” și Piețele de azi...

Am cunoscut-o bine. Întâi, ca rapidistă. La Ploiești 1967, când am am ieșit campioni, stătea lângă teren, pe un scaun, de care-și rezemase bastonul căpătat după un accident de mașină. Cu ea am trei interviuri. O să le public integral. Nu era loc de scris la tot ce povestea... cu gura-i analcidă. A fost o răsfățată a tuturor regimurilor. O apreciau mai-marii Regatului. George Enescu, N. Iorga; mari soliști ai Operei îi recunoșteau maternitatea în Romanță. La fel și pe cea a Miei Braia, sora sa. Ceaușeștii o divinizau. Ea îi tutuia. Ei îi ziceau ”Coană Ioano”. Avea un limbaj colorat. Mă saluta cu ”sărut ochii, puișor!”. Zicea, ”tirimi (!) una-tirimi alta, tot un drac...”. O explozie de spirit românesc. Olteancă înfiptă, cutezătoare era a doua motocilistă a țării... Multe mi-a povestit. Cum au fost făcute cu de-a sila, ea și Mia, membre de partid, de către o evreică devotată... Era detașată. I se rupea de tot. La funeraliile tatălui lu’ Ceaușescu fu pusă în pridvor cu tot guvernul la picioare. Avea umor și un sarcasm de spirit superior. Fuma șerpește. Orice. S-a trezit că la împlinirea a 70 de ani a sunat-o Ceaușeasca și a obligat-o să vină la Sala Radio. Unde i-a cântat crema soliștilor. La două zile după asta am vizitat-o. Doctor, asistentă, tuburi de oxigen, un adevăat spital în casă, reșouri , corpuri de încălzit... I se făcuse rău după emoțiile aniversării. ”Doamna” mi-a trimis toate alea, mi-a spus. Era să mor. Pe Nicu nu-l plăcea - chefuia cu ”țiganca”, Romica...”Țățicule, – altă vorbă de-a sa – ăsta dacă ia locu lu’ tac-su ne vinde țara... măcar de ne-ar da cui tebuie...la americani”. Artistă fabuloasă, personalitate debordantă, mare și adevărată româncă...

Sărut mâna, Coană Ioană, oriunde te-ai afla!