Mihaela Rădulescu, despre moarte: "Cred în iubire, nu în epitaf cu like-uri"

Mihaela Rădulescu (47 ani) a scris pe blogul său personal un mesaj despre moarte în care şi-a exprimat opinia referitor la atitudinea mass-mediei privind trecerea în nefiinţă a valorilor care au contribuit la dezvoltarea culturii în România.

Mihaela s-a arătat dezgustată de faptul că personalităţile importante primesc recunoaşterea meritată doar după ce trec în nefiinţă. Ea a menţionat că moartea a devenit un subiect exploatat de oprtuniştii care vor să fie percepuţi într-o lumină pozitivă, vorbind frumos despre oricine care a decedat. Mai mult decât atunci ea a insistat asupra faptului că cei care plâng cel mai mult la înmormântări şi exgaerează cu părerile de rău sunt tocmai acei indivizi care nu au fost prieteni apropiaţi ai persoanei decedate, căci persoanele care au ţinut la răposat suferă în tăcere, au o durere împietrită şi tăcută ascunsă într-un zâmbet melancolic. 

"Moartea nu mi se mai pare asa de infricosatoare. Credeam, ca tot omul, ca e nasol sa mori, ca… deh, cu o moarte toti suntem datori. Dar vad ca moartea face rating, genereaza like-uri, e share-uita si hastaguita in fel si chip. Inca n-am vazut emoticoane cu vreo coasa sau cruce, nici cu sicriu sau animatie de cimitir, dar probabil ca se lucreaza la ele.

Daca esti persoana publica, artist, personalitate… e si mai bine. Moartea iti va aduce numai beneficii – brusc isi vor aminti de tine pana si dusmanii tai si niciodata nu va mai vorbi cineva atat de frumos despre tine, ca dupa vestea mortii tale. Se vor spune despre tine cele mai grozave lucruri, iti vor posta cele mai reusite poze, vei fi in centrul unei atentii mediatice cum n-ai mai fost de ani de zile, cand te cam uitasera nitel, daca s-a intamplat sa imbatranesti. Oamenii isi vor aminti unde si cum te-au intalnit, ce-ai facut pentru ei si vor povesti asta pe facebook, instagram, twitter, snapchat, la tv, la radio… oriunde. La cimitir nu vor veni chiar toti care s-au anuntat a fi afectati, pentru ca simplul omagiu crestinesc e usor desuet, pentru cei mai multi. Slava Domnului, nu pentru toti si nu pentru cei sinceri si indurerati autentic. Cei care sunt afectati personal si direct, cei apropiati, cei care te-au iubit mereu, devin neimportanti, pentru ca ies in fata cei care n-au contat vreodata pentru tine, dar care vor profita putin de situatie.

Inmormantarea va fi fastuoasa, televizata si filmata cu telefoanele. Unii se vor deda si la un selfie cu tine in sicriu, daca tot n-au apucat in timpul vietii. Moartea va deveni spectacolul cu cel mai numeros public pe care l-ai avut vreodata si in care vei fi, indubitabil, in rolul principal. Presa mai putin decenta va veni cu amanunte pe care tu n-ai fi vrut sa le lasi libere si va filma toate lacrimile celor implicati, pana la muci si… detalii cu tine, in sicriu, chiar din timpul slujbei. Nu te vei putea impotrivi, caci esti realmente mort si nici cei apropiati nu vor avea mai mult spor, pentru ca unii se simt datori sa-si faca meseria cu orice pret si fara niciun semn de bun simt.

Pentru altii, vei fi mereu o amintire frumoasa si tristetea lor nu va fi jucata, ci concreta si decenta. Pacat ca n-o sa mai poti citi comentariile de la postarile despre moartea ta – unele sunt atat de frumoase… Nu exclud posibilitatea de a gasi si cate un “Fiecare primeste ce merita”, fraza aia aparent nevinovata si “inteleapta”, in spatele careia se afla mereu un om care te-a urat cu toata fiinta lui. Dar, una peste alta, moartea unui om cunoscut pare a se fi adaptat si updatat la cerintele sociale, chiar daca ridicolul, absurdul, penibilul sunt reperate doar de cei care sufera cu adevarat. Sigur ca e frumos sa vorbesti laudativ despre cei care mor, pe sistemul “despre morti, numai de bine”. Dar si mai uman mi s-ar parea sa nu-i asteptam la cotitura mortii pe cei carora le datoram inca respect, pretuire, admiratie. Fie ca sunt ai nostri, cei dragi din vietile noastre sau mari personalitati si artisti. Cred mai mult in iubire pe timp de viata, decat in epitaf cu like-uri…S-aveti viata", a scris Mihaela pe blogul personal.