Mihai Bendeac, dezvăluiri șocante. Un mare umorist l-a rugat să-l omoare

Actorul Mihai Bendeac este un bărbat sincer. Dacă la emisiunea "iUmor", pe care o jurizează alături de Delia și Cheloo, acesta nu se abține din a spune sau a face ce-i trece prin cap, și în viața de zi cu zi tratează lucrurile cu aceeași doză de sinceritate.

Invitat la emisiunea "Dincolo de aparențe", la Antena Stars, actorul i-a acordat un interviu extrem de sincer și fără perdea Florentinei Fântânaru, în care a făcut afirmații care, pentru mulți, ar putea părea de-a dreptul șocante.

Totul a pornit de la o întrebare a realizatoarei: dacă a fost la mormântușl lui Radu Beligan.

"Nu o să merg la mormântul părinților mei"

"Nu, nu am fost la mormântul maestrului Beligan. Nici la mormântul bunicilor mei nu am mers și nici la… când o fi… nici la mormântul părinților mei nu o să merg. Fac o diferențiere foarte clară între o masă de carne, de care ne-am folosit o perioadă, și… . O să o întreb pe maică-mea: dacă ea ţine să aibă un loc îngrijit acolo, o să plătesc pe cineva care să se ducă lunar să îngrijească locul ăla. Eu nu vreau să am de-a face cu o masă de carne. Pentru mine, mama va fi întotdeaun. Ca să mă înțelegi și să nu zici: «Uite, mă, dobitocul ăsta abandonează mormântul părinților», eu am stat lângă nea Dan Mihăescu (umorist, scenarist, regizor n.r) când a murit.

S-a îmbolnăvit de cancer şi m-a rugat ceva. Şi anume: să-l omor. El ştia că folosesc somnifere şi mi-a zis aşa: «Mişule, când o să ajung să am dureri crunte, tu să ai o seringă în care să pui 10-20 de pastile cu apă. Şi când nu e cineva atent sau când rămâi doar tu cu mine, îmi dai să beau. Şi să mă duc, nu mă lasa să mă chinui.» Mi-a zis de nenumărate ori asta. A ajuns acolo, stăteam acolo ziua, seara, uneori și noaptea. Şi aveam seringa la mine. Şi nu am fost în stare.

Nu e normal să laşi un om să sufere. E viața mea, de ce nu am dreptul să mi-o iau când vreau eu?! Cine ești tu, sistem, să-mi interzici ce să fac cu viața mea, cu corpul meu? Ultimele lucruri pe care mi le amintesc este cum se tăvălea de durere și striga la mine: «Ce te-am rugat eu, Mișule?» În momentul în care a murit am simțit repulsie față de acel corp care, în mintea mea, acel corp mi-a omorât prietenul. Nu mai murea, asta era. I-am rugat pe oamenii ăia de acolo să nu-i mai dea hrană. Îmi venea să urlu. Îmi venea să iau un ciocan și să-i dau în cap cu el, să fac ceva, să se întâmple ceva și să moară. Nu mai suportam să văd atâta chin", a povestit Mihai, cu sinceritate, despre momentele grele în fața cărora a fost pus.