Miracol! Cum s-a pus pe picioare Rona Hartner cu rugăciunile de vindecare

Rona Hartner (44 ani) s-a vindecat miraculos după ce, în primăvară, a fost operată la genunchiul stâng, din cauza accidentării pe care a suferit-o la „Uite cine dansează!”, show-ul de la PRO TV. Vedeta ne-a vorbit despre acest subiect miercuri seara, la o gală umanitară, a cărei amfitrioană a fost chiar ea

Click! Ce scop are această gală caritabilă?

Rona Hartner: Organizez o seară umanitară pentru mai multe cazuri de care ne ocupăm. Ne-am întâlnit două asociații, C.E.P.C. și ”Bucuria Ajutorului”, și încercăm să ajutăm mai mulți oameni. Am reușit ca Irina (o tânără bolnavă de cancer, care are nevoie de ajutor financiar – n.r.) să fie preluată de Fundația ”Mereu aproape”. Ne ocupăm de un centru de copii defavorizați și încercăm să le organizăm de Crăciun să aibă tot ce au nevoie și să găsim donatori permanenți. Și Fundația Bucuria Ajutorului este un Centrul de Îngrijiri Paliative, numit Sf. Nectarie, unde a decedat tatăl meu. A fost internat și îngrijit acolo timp de 4 luni. În general mă împlic în cazuri pe care le cunosc de aproape, să nu existe dubii și oamenii să-mi acorde credit. Aici am văzut exact modul de funcționare. Îmi doresc să găsesc donatori permanenți, ăsta e scopul meu, de fapt, care să ne susțină în toate. 

Ce faci de Crăciun?

De Crăciun am să sărbătoresc cu familia în Canada, merg să o văd pe sora mea, sărbătorim împreună. De Crăciun în Canada, de Revelion înapoi în România, la Iași, începem anul între avioane.

Cum te mai simți? Piciorul cum mai e?

Vreau să vă dau o veste bună. Acum două zile mi-am făcut un RMN, practic la 6 luni după operație. Trebuie să-i mulțumesc domnului doctor Predescu, pentru că piciorul este ca nou. Meniscul și-a revenit total, e aproape un miracol. E adevărat că eu am apelat şi la câteva rugăciuni de vindecare, după care am simțit o stare de bine generalizată. Și am zis apoi, ia să văd ce zice RMN-ul. Chiar e un miracol!

Ce face fetița ta?

E bine, e cu mama. Abia așteaptă să o aduc în vacanță. În curând face 10 ani.

Ai adoptat un copil la distanță?

Eu mă ocup de educația și de creșterea a două fete din Filipine. Una dintre ele a terminat masterul în management, de care m-am ocupat de la vârsta de 14 ani, acum are 25 de ani. I-am plătit școala de la 14 ani, prin intermediul unei asociații. Acum mă ocup de o altă fată (care e în clasa a XI-a), până își termină facultatea. Fata de care m-am ocupat prima dată a fost Miss pe insula ei, e de o frumusețe rară, iar genul acesta de fetițe foarte frumușele... dacă nu au educație, știm unde se ajunge. Știm ce fel de comerț se face acolo. Timp de 12 ani am ajutat-o cu tot ce înseamnă educație, am nășit-o, e un fel de adopție spirituală. Dar ce e mai frumos decât să plătești educația unui copil?

Nu v-ați întâlnit niciodată?

Nu le-am cunoscut, dar vreau să fac un drum în Filipine, să le văd pe amândouă. Ele se cunosc între ele, mi-au scris foarte des, dar nu am voie să le sun. O să le văd când merg la asociație.

La un moment dat ai slăbit foarte mult. Cum reușești să te menții?

Fac în fiecare zi o oră și jumătate de sport. O duc pe fata mea la școală, apoi merg la biserică, după care merg la sport. La mine e o problemă cu dulcele. Am grijă să nu mănânc exagerat de mult. Cantitățile contează enorm!

Colierul de la gât are o poveste specială?

L-am primit de la Angela Gheorghiu când eram în spital și am avut operația de menisc. A vrut să-mi facă o bucurie  și să-mi dea putere. Colierul este realizat din jad și granate sculptate, iar rochia este pictată manual și este de la Liza Panait.