Scrisorile lui Stanca: Dragă Bianca Drăguşanu,

Ce citesc eu în ziare? «Bianca Drăguşanu (…) sătulă de presiunea mediatică a declarat: “Deja am divorţat din pricina voastră (…). Azi mă retrag. Haideți să găsim alte Biance»….

La câte declarații strategice ai de când ești primadona în mondenul românesc, e greu de crezut că ai de gând să devii o oarecare. O "femeie de casă". Îți pui pozele-n "secretaire"; strângi un turban pe cap și iei aspiratorul. Pui șorțul și să stai ore-n șir în bucătărie cu ochii pe rântaș, după ce ai făcut sufrageria bec și ai mai furat din timp lăcrimând la câte o telenovelă paraguayană, care se va termina cum el o părăsește pe biata fată, fir-ar al dracu' de afemeiat... da' frumooos, soro, să-l sorbi cu apă neîncepută. Ducând o viață de gospodină, vei scăpa repede de paparazzii ăia care se țineau ventuză de fesele tale, cândva mișto ele, de abia puteai să faci un pas afară din casă. Acum faci piața, netulburată decât poate de vreo vecină care te întreabă cu cât ai luat ceapa, arde-iar focu' de țigani escroci cu mercurialul lor, că au speriat toți producătorii.

Renunțând la dietă, te vei rotunji, normal. Vei fi grasă și tot frumoasă: brațele tale goale vor fi ca niște "bukburgeri" (cârnați de Bukarest) cu pielița strălucind; burtica rubicondă rimând cu obrăjorii ca două pituțe scoase din cuptor... Sânii, nu, de ei nu-ndrăznesc să mă ating nici cu gândul. Iar restul...vai!, îmi e teamă să avansez cu imaginația...

Dar, să știi că-ți intuiesc sastisia. Cred că ești sătulă. Îmi amintesc de vedete asemenea care au sfârșit-o rău/tragic sub presiunea media. Marilyn Monroe ar fi una. Apoi, sinuciderea nereușită, poate tot trucată a lui Johnny Hallyday, care a început cariera cu minciuna că ar fi un american revenit bla-ala... bomboane să sugă fraierii ratingofagi. Dar, cei doi au făcut ceva actorie, muzică, de succes. Paradoxul este că tu, fără să fii o mare actriță, sau o mare solistă, totuși e culmea!, atragi privirile - și pohtele - devoratorilor de monden. Și, îți iau urma paparazzii ca vulpea după rață, cu obsesivă osârdie.

Oricum, la cât te iubesc, dacă declarația ta ascunde vreo intenție, te rog cu glas răstit: Potolește-te, Bianca! Lasă prostiile, rămâi un bun al nostru!

George Stanca