Scrisorile lui Stanca: Dragă Ion Viorel,
Ci, un antrenor oarecare, cu o echipă oarecare. Dintr-un oraş deloc oarecare, ce a dat lumii un premiat Nobel. Dar... nimeni nu-i perfect... Tu, ai jucat fotbal. Şi nu ţi-a folosit la nimic...
În ceea ce mă priveşte, aveai toată simpatia mea. Pentru că ai jucat şi pe Giuleşti. Ba, aveai şi respectul meu. Acestea s-au dus pe pustii după meciul Gloria - Rapid. După care ai spus că doreşti falimentul Rapidului şi alte idioţenii maroniu-mirositoare.
Parcă emise dintr-o şatră neigienizată... Nu am putut să cred că eşti atât de primitiv în comportament. Pricinos. Ofticos. Nestăpânit. Ţi-ai dat AROMA pe faţă. De fapt, cât ai fost tu plecat din Buzău, pe la Steaua şi chiar în Germania, după cum s-a văzut, ai mimat doar civilizaţia, te-ai prefăcut că... Acum ţi-ai dat AROMA pe faţă.
Eşti tot un necioplit. După veninul răspândit ca o viperă, prin declaraţia cretinissimă, de animal carnivor, fomist, denotă că tu ai fost doar un dezertor vremelnic din Mărăcineni, nedemn nici de locul natal.
Că nici de nivelul de civilizaţie al mărăcineanului nu eşti... Eşti doar o nulitate care adeversatlichidverzui - „pişatul Boului" - pe trecutul său glorios şi pe Gloria lui. Buzăului trebuie să-i fie ruşine cu tine. Te-ai compromis ca un corturar, ce nu ştie nici să aprindă focu-n şatră. Ce comportament ingrat faţă de o echipă, Rapid, care pe când începusei să devii Nimeni-În-Drum ţi-a întins o mână. O pâine ca unui milog. Pe care o muşti acum. Mâna, nu pâinea...
Iar tu, fariseu mărăcinean, îi urezi Rapidului să falimenteze. Nu am cuvinte să scot din hazna cu polonicul şi să te împloşc... Da, poate să se întâmple ca să falimenteze Rapid. Crezi că tu ai să devii mai bine crescut? Sau că-ţi vor creşte vânzările la cârciuma din parc? Unde, sâmbătă, rapidişti cu dare de mână ţi-au lăsat bani să ai de-o retrogradare?
Te purtaşi, nene, ca un ajutor de tejghetar. Iar echipa ta modestă, antrenată ca vai de mama ei, nu va lua locul Rapidului. Niciodată. În vecii-vecilor. Aşa cum nici tu n-o să fii vreodată cu inteligenţa peste moţul gazonului. În vecii-vecilor...
George Stanca pamflet