Scrisorile lui Stanca: Dragă Stere Halep,
Mă adresez dumitale pentru că am tremurat, vibrat, lăcrimat alături la mai toate meciurile Simonei de la Doha.
Culmea, dacă la marile meciuri cu Năstase, Țiriac, Dron, Marcu, Mărmureanu, Mariana Simionescu, Agneta Kun sau Virginia Ruzici aveam emoții surori cu panica, acum nu m-am temut. Inspiră copilul dumitale atâta siguranță de zici că nu are sânge în vene. Are stăpânirea de sine a Nadiei Comăneci. Zici că-i din piatră.
Când se bucură tare, parcă schimbă viteza-ntr-antâia... Scurt. Eu compar emoțiile tinereții, de la meciurile unor Țiriac - Năstase cu cele de acum. Când nu mai am reacții emoționale violente.
De aici mi se trage siguranța, de la acel 5-2 pentru cealaltă - nici nu mai contează cine era - întors la 7-5! Sigur că nu va fi așa o eternitate. E și ea om. E tânără. O să aibă dezamăgiri. Profesionale. Glezna. Aductorii. Poate vreo iubire, în fața căreia n-o să poți face nimic, tu, ca părinte. Vor veni valuri de căldură, dar și de frig existențial. Implacabile. Totul e să dureze. Să fie cât mai mult și cât mai des învingătoare. Acum! Căci copilul acesta parcă a supt de la mamă lapte de Învingător.
Îmi plăceau trăirile dumitale de pe bancă. Le înțelegeam. Le trăiam alături. De o țară întreagă. Vezi, dle Stere, copilul dumitale e acum în centru. Omagiat. Aplaudat. Or, eu de ce crezi că m-am aplecat asupra tatălui?
Fiindcă el și mama au făcut tot ce trebuie pentru Simona. I-au ascultat și respectat opțiunea de a juca tenis. Poate alții spuneau: fă-te doctoriță, arhitectă, ce-i aia tenismenă? Cine știe ce contabilă de geniu ați sugrumat în ea... Nu! Ai/ați crezut în destinul ei. Te-ai împrumutat de bani - tenisul nu e joc de maidan - ca să ajuți copilul în carieră. Nu datorezi nimănui nimic. Acum, când Simona e sus, să nu uiți că nimeni nu a ajutat-o. La Statul ăsta de rahat mă refer.
Simona e un produs particular al unui demers privat! Nu "punct". Semnul exclamării! Nu o lăsa încartiruită. Adjudecată de inși sau organizații fără nici un merit. Doar atât: când e chemată de Țară. Sub culorile României, da! Pe Patrie nu ai dreptul să te superi. E-n sufletul nostru. Nu în vorbe de doi lei zise de politruci mișei...
George Stanca, pamflet