Scrisorile lui Stanca: Dragă Ilie Micolov,
Am aflat cu o mare strângere de inimă despre situația ta. Ai 150 de kile. Ai astm. Și trăiești, încerci să o faci, din cântat. Este greu. Totul e să ai voință. Să te lupți. Nu mai ai alte variante.
Dar, eu stau și mă gândesc unde ai avea tu, poate - zic, poate... - un pic de vină. Dacă ceea ce voi povesti constituie chiar vină... Îmi amintesc... știi că eram în așa numitul azi showbiz și te solicitam pentru un turneu cu ansamblul Rapsodia Română. Unde eram în colaborare ca prezentator și ferment. Era prin decembrie. Cu agenda-n mână, m-ai programat prin aprilie. Totul era plin până atunci.
Cu melodia ta de rezistență, "Dragoste la prima vedere", ai rupt. Ai zvântat. Ai pârjolit. Cred că te apropii cu ea - din păcate, este numai una - de "mostruoasele" succese atinse de "Gara mică" a lui Mitică Lupu cântat de Gabi Dorobanțu sau "Drumurile noastre", cântecul sârbesc al lui Dan Spătaru.
În fine... Cam în acea perioadă de după ce vorbirăm, am aflat că ai fugit/plecat din țară la sora ta în Germania. De aici ți se trage, cred eu, scăderea de popularitate. Nu fiindcă ai fugit din țară și "ai trădat idelurile patriei comuniste"..., bara-bara. Nu. Pentru că ai lipsit. Ai rupt lanțul ce se făcea. Publicul, această cocotă fără memorie, doar cu senzualism atroce și zemos, te-a uitat. Scurt.
Când ai revenit, alții erau la "putere". Și la guvern, și la muzică. Ce te-a ținut - și încă mai rezistă - este cântecul tău genial... Te-am mai revăzut pe la Radio Vacanța ca redactor, pe la RRA, apoi ai venit și la o emisiune de-a mea, la tv, cu o trupă country, excelentă, am și acum caseta. Dar, iată, timpul și necazurile nu te-au iertat.
Mai e și vârsta... Da, parcurgi o tragedie. Căci nu ai nici sănătate și nici noroc, apropo de gluma sinistră că naufragiații de pe Titanic au avut sănătate, nu și noroc...
Te-am revăzut - iată, sunt 7 ani - venind precipitat din Germania la funeraliile lui Gil Dobrică, fratele nostru de muzici. La cimitir ai apucat să-l plângi arucând un bulgăre pe el. Îți aduci aminte ce spuneam la căpătâiul lui Gil, iată, uitat după șapte ani:" Unde sunt prietenii care-ți turnau în pahar?" Nu e cazul tău, Ilie. Totuși, unde-ți sunt...prietenii?
George Stanca, pamflet