Scrisorile lui Stanca: Dragă Maia Morgenstern,
Interviul recent dat presei care vizează condiția artistului trecut de floarea vârstei, la noi, e de natură să îngrijoreze. Da suntem un popor de oameni veseli.
De spectatori. Căci, cu asta ne manipulează și politicienii, cu spectacolul lor gregar. Suntem degustători de frumos chiar dacă îngurgităm la greu și impurități ce siluesc cultura, vezi manelele. Dar tot noi, neamul mioritic și cel manolitic (...meșterul Manole) am invetat sintagma genială "vin artiștii, pleacă lăutarii". Pentru cine nu știe, o explic. Vin artiștii. Toată lumea e-n febră. Cafele. Gustări. Dulceţuri. Copile îmbujorate cu flori în brațe etc. Se petrece sectacolul. Ei, artiștii, își dau sufletul. Dau totul. Mor pe scenă. Iau aplauze superexcitante.
Electrizante... apoi, când luminile se sting, când totul e gata, toți aplaudacii, toți lingușitorii, toate gazdele libidinoase dispar. Cu bale cu tot. Auzi doar pe culoarul dezet al teatrului mort o voce. A femeii de serviciu care-i zice colegei: "Fă, fă și tu o cafea pentru artiști!... "Mai dă-i dracu' dă lăutari..." Cunosc mentalitatea. Am trăit de un sfert din viață în turnee.
Așa e... ne pleacă "lăutarii...". Dacă s-au dus gloria și sănătatea, un mare artist, genial, uluitor trece la... lăutar. Spre apus i se numără imaginarele defecte foste calități - "deh, s-a cam exagerat în epocă, nu era chiar așa..." - se contestă calități incontestabile... De ce? Fiindcă tu nu mai ești cel de ieri, care să mai arăți ce poți. Nu mai poți da filmul înapoi. Deși există destule probe filmate. Dar cu imaginile tale nu cu spiritul tău... Devii deodată un paria. Un anonim. O umbră a marelui talent. Un lăutar tuciuriu, bătrân și știrb cerșind mila celor ce cândva te aplaudau, te venerau, te adulau. Latinii au și ei vorba lor: Sic transit gloria mundi...
Mila, tu ești ironică, sarcastică afirmând că mila e nobilă. Creștinește da! E mâna întinsă aproapelui. Codru de pâine oferit flămândului. Cana cu apă însetatului. Mila e nobilă în context creștin.
Ferească Sfântul să ajungi a trăi din nobila milă...
George Stanca