Poftiţi în casa de la Breaza a Sandei Ţăranu!

La 78 de ani, Sanda Ţăranu, cea mai cunoscută prezentatoare a televiziunii române, îşi duce viaţa departe de oraşul dezlănţuit, într-o oază de linişte. Reporterii Click! au vizitat-o la Breaza, acolo unde ne-a primit cu acelaşi zâmbet cu care intra în casele românilor în Epoca de Aur.

Într-o zi însorită de sâmbătă, puţin după ora 12, în curtea căsuţei din Breaza ne aştepta îndrăgita Sanda Ţăranu, care s-a retras de ceva vreme din lumina reflectoarelor. Nu din cauza problemelor de sănătate, ci pentru că-şi doreşte să se bucure în tihnă de colţul ei de Rai din judeţul Prahova, de cărţile bune şi de o cafeluţă fără lapte, aşa cum o bea în fiecare zi pe terasa casei. 

Elegantă şi frumoasă, aşa cum şi-a obişnuit publicul în cei aproape 40 de ani de carieră, coafată franţuzeşte, puţin ruj, un costum vesel cu flori şi în picioare cu sandale de culoare verde, doamna Ţăranu ne-a primit în casa sa. 

O căsuţă construită în 1910 şi cumpărată de familia ei în anii ‘70. Aici îşi petrecea majoritatea verilor cu regretatul soţ, Nicolae Ţăranu, prim solist al Teatrului de Operetă din Bucureşti. O curte verde, cu gărduleţe din buxus, flori mov, iar în apropiere livezi mici cu pomi fructiferi. În jos se aude melodios cum susură râul. 

“E frumos aici. Însă livada e greu de întreţinut pentru că terenul nu e plat peste tot. Aici mai găseşti şi arbori ornamentali, tufe de coacăze, dar şi fragi. Acum doi ani, domnul Costel, specialistul în livezi, a mai renunţat la câţiva pomi mai bătrâni punând alţii şi astfel a întinerit-o. Am grijă să o mai stropesc din când în când. Anul acesta gardul viu mi-a dat cel mai mult de furcă pentru că a fost atacat de omizi, care îl devorează rapid. Altădată, Nicolae, soţul meu, se ocupa de aceste treburi, ştia să şi cosească”, povesteşte Sanda Ţăranu. 

Interiorul căsuţei este splendid, într-o răcoare perfectă, deşi afară erau aproximativ 32 de grade, ne-a primit pe acordurile unui concert de Mozart. Aici ne-a povestit despre obiectele sale, cel mai important dintre ele fiind cartea pe care i-a închinat-o soţului, “Conversaţii în foaier”. “Au fost zile când nu mai puteam sta nici pe terasă, deşi via face şi struguri, nu doar umbră. Casa este mică, modestă şi am decorat-o aşa încât să nu semene cu cea de la Bucureşti. Pe perete am o tapiţerie care reprezintă un fluture roşu şi pe care am cumpărat-o dintr-o expoziţie, iar pe cealaltă, care reprezintă un pom, am comandat-o în urmă cu 20 de ani, la «Artă Casnică» din Breaza şi este o scoarţă splendidă. A fost aleasă de soţul meu dintr-un album găsit la atelierul unde se făceau şi covoare româneşti. Am o maşină de cusut Singer manuală, obiecte de ceramică de Corund, fotografii de familie. Cartea pe care aţi găsit-o am lansat-o anul trecut, la muzeul George Enescu, pe 3 noiembrie, cu o zi înaintea împlinirii unui an de când soţul meu «a plecat». E o carte foarte importantă pentru mine”, ne-a mai spus Sanda Ţăranu.

Nu este singură, ci înconjurată de prieteni şi vecini. Chiar Marina Voica o vizitează săptămânal. În octombrie, când se va lăsa frigul, Sanda Ţăranu se va întoarce în Bucureşti, unde stă până în iunie.

„Dragii mei, viața este așa cum știm cu toții: cu bune, cu rele... Important este să avem înțelepciune, să o prețuim, să apreciem bucuriile mici, care adunate la un loc pot alcătui ceea ce numim fericire, și să ne ocrotim dragostea”, a fost mesajul Sandei Țăranu pentru cititorii Click!.

S-a angajat la TVR acum 54 de ani

Sanda Ţăranu, una dintre figurile emblematice ale televiziunii române, s-a născut pe 7 ianuarie 1939, la Bucureşti. A fost căsătorită cu Nicolae Ţăranu, cunoscut tenor al Operei din Bucureşti. În 1963, Sanda Ţăranu a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, pregătindu-se pentru o carieră de actriţă. În acelaşi an i se propune postul de crainică a Televiziunii Române, unde mai colaborase în studenţie, la diverse emisiuni. A fost crainică la TVR până la Revoluţie, prezentând „Telejurnalul”, dar şi spectacole de varietăţi, festivaluri şi programe speciale ale Televiziunii în străinătate. A continuat să colaboreze şi după Revoluţie cu Televiziunea Română, ca narator al emisiunii „Teleenciclopedia”, ca traducător şi ca realizator al emisiunii „Un zâmbet pentru vârsta a treia”.