Povestea neștiută a lui Cătălin Măruță! A trudit din greu în tinerețe: „Împărțeam pliante”

În prezent, este unul dintre cei mai cunoscuți și îndrăgiți prezentatori Tv, și-a format alături de superba sa soție, Andra, o frumoasă familie, dar în urmă cu zece ani, viața lui Cătălin Măruță a fost cu totul altfel. Prezentatorul a mărturisit că atunci când a venit în Capitală, nu cunoștea pe nimeni și el nu era știut de cineva, așa că a avut un drum lung de parcurs.

Dacă ne-am întoarce în urmă cu zece ani și l-am întâlni pe Cătălin Măruță, nici nu ne-ar trece prin gând că viața lui profesională are să se schimbe radical, că va deveni celebru și va fi soțul uneia dintre cele mai frumoase femei din România.

Într-un interviu acordat Revistei Tango, cu ocazia împlinirii vârstei de 40 de ani, Cătălin Măruță a povestit că a avut o viață destul de grea atunci când a venit în București pentru a deveni student. Nu doar că nu cunoștea pe nimeni, dar a fost nevoit să muncească din greu pentru a-și permite hrana și întreținerea unde locuia.

"Eu când am venit în Bucureşti, nu ştiam absolut pe nimeni aici. Am venit în Bucureşti să intru la facultatea de Drept și am dat la Drept, dar la Nicolae Titulescu, o facultate particulară. Ţin minte că atunci tatăl meu s-a supărat foarte tare pe mine, pentru că nu am încercat să dau la facultate la stat. Pe atunci era foarte mare diferenţa între stat şi privat. Şi mi-a spus: Măcar puteai să încerci! Şi eu i-am explicat că voiam să dau la Drept, dar voiam și să fac tot felul de alte lucruri pentru mine. Şi am venit în Bucureşti, stăteam într-un cămin de nefamilişti, la Bobocica, cu tot felul de muncitori care lucrau în construcţii şi în tot felul de domenii de genul acesta, şi îmi aduc aminte că în primele două luni nici nu am ajuns la facultate, fiindcă împărţeam pliante pe străzi, ca să câștig bani. Era un an electoral şi eram omul-sandvici, aveam o pancartă mare pe faţă şi una pe spate, şi, cu încă cineva, mergeam și împărţeam pliante prin tot Bucureştiul să facem rost de bani", a dezvăluit Măruță pentru sursa citată.

Cu toate acestea, prezentatorul mărturisește că a fost o perioadă fericită în viața sa: "am fost cel mai fericit atunci! Ne spuneau: vă duceţi în Drumul Taberei şi împărţiţi pliante. Şi eu ziceam: Drumul Taberei unde e? Şi practic aşa am descoperit și am învăţat Bucureştiul. Când ne duceam în piaţă, indiferent ce pliante împărţeam noi, lumea era prietenoasă, zicea: ia uite-i pe ăştia tineri! Nici nu citeau ce-i pe pliantele alea, dar plecam cu ceva de acolo, ne dădeau o varză, ceva, şi noi ne bucuram, că aveam de mâncare. Ne găteam noi, în cameră, pe un reşou din acela cu foarte multe liţe şi acolo mâncam. Trebuia să fac ceva, pentru că nu aveam niciun leu de acasă. Şi atunci m-am angajat pe unde am putut. În căminul de nefamilişti aveam un radio mic cu leduri, din acela care să te trezească, şi am ascultat acolo primul radio pe care îl prindeam, Europa Nova. Așa am aflat că aveau nevoie de un om şi m-am dus la Europa Nova unde am lucrat și, în şase luni, am devenit redactor şef la radio. Deci lucram aşa: împărţeam pliante, eram redactor şef la radio Europa Nova, lucram la o clinică medicală pentru tot felul de treburi de marketing, puneam muzică sâmbătă şi duminică într-o discotecă de la Kilometrul Zero, la Unirii, şi mai făceam încă ceva, dar nu îmi mai aduc aminte acum…"

În perioada studenției, Măruță își aduna fiecare leuț câștigat și îl punea deoparte pentru a-și plăti chiria: "Țin minte că luam bani pe dedicaţii la discoteca de la Kilometrul Zero – că un DJ, din ce trăia? din dedicaţii!- şi îi băgăm în buzunar. Iar dimineaţa la ora 5, când ajungeam acasă cu buzunarul plin de bani de un leu, îi puneam pe pat, îi întindeam pe toți şi ziceam: dacă nu o să mai am deloc serviciu, cu banii ăştia pot să rămân în Bucureşti încă trei luni. Şi-i puneam într-o carte şi făceam socoteala că din ei pot să plătesc întreţinerea, pot să plătesc lumina şi să am mâncare trei luni de zile. Apoi, de la următoarea rundă de discotecă, mai strângeam bani, mai puneam de o parte. Şi aşa am făcut în toată perioada ai."

Cu toate că nu a avut o tinerețe ușoară, Măruță nu regretă nimic și este recunoscător pentru acea perioadă, fiindcă atunci a învățat cum să se descurce: "Cred că au fost cele mai plăcute momente! Cred că nu există nimic mai frumos pentru tine, decât să îţi dai seama că, deși ai ajuns într-un oraş în care nu cunoşti pe absolut nimeni, pe nimeni, pe nimeni, totuși să spui: pot să mă descurc, pot să reuşesc!… Mie întotdeauna mi-a plăcut chestia asta, să pot să mă integrez, să pot să mă duc să muncesc, să vorbesc cu oamenii, să socializez, să fac tot felul de lucruri noi."